Scriu în timp ce urmăresc finala turneului feminin de tenis de la Roma, unde se întâlnesc Simona Halep şi Katerina Pliskova. Niciodată n-am înţeles care sunt calităţile care au propulsat-o pe sora cea mai brează dintre Pliskove pe locurile din faţă ale clasamentului WTA. N-am observat să aibă vreo viteză de joc cosmică sau forţă în execuţii caSerena, nici agresivitatea Şarapovei ori lovituri de mare fineţe ca ale (nu râdeţi!) Mihaelei Buzărnescu. Nu are vreo lovitură specifică, una care să o identifice în marea masă de jucătoare, precum lungul de linie din backhand al Simonei Halep. Şi totuşi, o găsim mai mereu în tururile superioare ale turneelor la care participă, indiferent de suprafaţa de joc, fie ea zgură, iarbă, tartan sau beton. Acum, pe zgura de la Roma, iat-o jucând finalacontra Simonei, din ale cărei vorbe am înţeles că un picuţ se teme de replicaPliskovei. Dacă ar fi să găsesc totuşi un cuvânt care să descrie caracteristicaprincipală a jocului Pliskovei, atunci acesta este tenacitate. Ea este de o tenacitate aproape neverosimilă, alergând după fiecare minge, indiferent cât de grea ar fi aceasta, iar această trăsătură este cu atât mai evidentă cu cât Pliskova nici nu este rapidă, ci dimpotrivă. Adică nu aleargă repede, dar aleargă cât o ţin puterile, încontinuu, după absolut orice minge. Iată că până să ajung aici cu scrisul, Simona a câştigat deja un set, aproape neverosimil de repede şi de exact, la zero! Indiscutabil că misiunea ei este uşurată şi de jocul aproape dezastruos al cehoaicei care, la finalul setului, face ce a văzut pe la case mai mari, adică se dă niţeluş accidentată şi cheamă ceva echipămedicală. Care nu intervine, dar se plasează în apropierea spaţiului de joc. Nu mă îndoiesc că Simona va câştiga turneul... na, că l-a şi câştigat! Pliskova îmi confirmăaşadar tot ce văd eu la ea, adică nimic, şi abandonează după ce era condusă cu 2-1 şi în setul al doilea. O.K., cred că e gura de oxigen de care are nevoie Simona pentru Roland Garros unde, dacă câştigă, iar se aratăla orizont locul 1 mondial. Hai Simo, hai tricolori!