Doru POPOVICI

Atât pe mine, cât şi pe destui din cei cu care am discutat despre evenimentele fotbalistice din ultima vreme nu ne-a părăsit starea de euforie de după meciul Naţionalei mari din Austria, un meci care poate constitui "momentul zero" al revenirii fotbalului românesc în elitamondială. Ne-a impresionat, pe mine şi pe ceilalţi telespectatori, mai ales atitudinea, spiritul de echipă, chestii care nu sunt tocmai vorbe în vânt. De foarte multă vreme nu am văzut vreo reprezentativă de seniori abordând partidele în felul în care a făcut-o cea de acum în ambele partide. Dacă ar fi fost să fac un sondaj, probabil că 0% dintre dumneavoastră ar fi crezut că Denis Alibec va face vreodată în viaţăfaza defensivă. Nu că asta ar fi mare virtute, dar în anume context şi în anume scheme de joc, antrenorii pretind atacanţilor să vină şi în apărare. Iar Denis Alibec părea să nu dea doi bani pe ideea de a lua parte şi la defensivă. Ce vreau să spun cu asta? Păi, doar că Mirel Rădoi a găsit metodade comunicare optimă cu jucătorii, că s-a făcut înţeles şi ascultat, inclusiv de cei mai puţin dispuşi să o facă. Este incontestabil meritul lui Mirel Rădoi de a fi închegat o echipă omogenăşi competitivă. Însă toată această primă impresie excelentăare nevoie ca de aer de confirmare pentru caacest incontestabil pas înainte să se finalizeze şi cu o realizare notabilă. Vă mărturisesc că după prima serie de meciuri, în care noi făceam egal acasă, iar Islanda lua bătaie greu, tot acasă, cu 1 - 0 în prelungiri, de la Anglia, mi s-a făcut teamă. M-am liniştit după a doua serie, când Islanda a luat 5 de la Belgia, ceea ce înseamnă că poate fi relativ lesne perforată. Credeţi-mă că nu mai am răbdare până la acest meci. Pe care dacă îl câştigăm, calificarea la Euro e ca şi rezolvată, că doar nu credeţi că ne-am mai putea împiedica de vreuna din vecine, cu tonusul pe care îl vom avea atunci.