Gabriel MANȚĂ

Aș vrea să păstrez undeva faza din prelungirile meciului CFR Cluj – Dinamo Zagreb, presupun că în era tehnologiei s-a inventat o ramă pentru așa ceva. Pasa lui Rondon pare trasată pe calculator, ca o traiectorie ideală la întâlnirea cu Debeliuh. Fundașul care îl marca pe acesta părea că își pregătește pașii ca la triplu salt, gata să-și dea drumul în alunecare, dar la care a renunțat, intuind că nu va ajunge. Cât despre finalizarea lui Debeliuh, ar face bine să se uite la ea și băieții ăia cu multă faimă și mulți bani de la PSG. Cam atât ar fi de reținut pe talerul pozitiv, poate doar obținerea penalty-ului cu eliminare să se mai apropie. Un astfel de moment este de obicei unul de cotitură, de balansare a tendinței în partidă. Croații conduceau și mai dădeau două bare, dar tocmai Deac a fost cel care nu numai că n-a marcat, dar a rămas… marcat! Vă amintiți când Omrani rata penalty în precedenta campanie europeană și îl invocam pe Deac, care de atunci a executat fără greșeală. Numai că momentul statistic al unei ratări trebuia să vină și s-a nimerit taman acum. Episodul trebuia să se șteargă din mintea lui Deac căpitan, mai ales că norocul a îndreptat lucrurile la acea minge care a deviat din portarul croat ca piatra pe apă. Teoretic, meciul trebuia rezolvat în timpul regulamentar, dar hei, CFR e echipa aia dominată de Rennes cu doi oameni în minus! Bălgrădean și-a dat pe față perioada de inactivitate, însă tot el le-a oferit minge de meci colegilor. Iar la acea minge n-a venit Deac căpitan, așa cum se cuvenea, așa cum ar trebui să se scrie undeva dacă n-a scris nimeni până acum. Până la urmă tot a bătut, de nevoie, și a făcut-o perfect. Prea târziu. Are dreptate să fie supărat Dan Petrescu, seria asta de lovituri de departajare chiar putea să fie altfel decât cele de care a avut parte până acum. Plasa de siguranță numită Liga Europa s-a consumat prea repede, după două runde, urmează alte două fără nicio plasă de siguranță.