Doru POPOVICI

V-am mai spus, zilele trecute, că în locul tradiţional, adică la Teatrul Crucible din Sheffield, loc cunoscut şi caUniversitatea de Snooker (unde au loc şi cursuri, plătite cu bani grei, profesori fiind toţi jucătorii din elita acestui minunat sport), are loc Campionatul Mondial de Snooker, perioada obişnuită pentru aceastăcompetiţie fiind luna aprilie. Amânarea de acum, mai degrabă pentru a fi în ton cu nebunia planetară decât pentru a-i proteja pe jucători şi arbitri (în fond, s-ar fi putut juca oricând în aceleaşi condiţii, adică cu sala goală) n-a afectat cu nimic programul obişnuit, competiţia derulându-se tot pe durata de două săptămâni şi vreo două zile, caîntotdeauna. Au apărut din calificări câteva nume surpriză, care însă au dispărut pe drum, singurul dintre cei 32 de jucători de la start calificat oarecum surprinzător în semifinale fiind Anthony McGill, scoţianul cu părul roşu că flacăra, dar care probabil că va pierde totuşi semifinala cu Kyren Wilson, după ce condusese în prima sesiune cu un neverosimil 6-2! Înaintea sesiunii finale, s-a inversat situaţia, Kyren Wilson conducând cu 13-11. Situaţia este identică în cealaltăsemifinală: Ronnie O'sullivan a condus iniţial cu 5-3, apoi... a redevenit el însuşi, dând nişte "chifle" de-a dreptul neverosimile şi aducându-l pe Mark Selby în postura de mare favorit înaintea sesiunii finale, Selby conducând cu 13-11. Trebuie să spun că Ronnie, după o primă parte de turneu senzaţională, tocmai când nu trebuia, adică în cea de-a doua sesiune a semifinalei, a căzut în pasaaia specifică lui, nu proastă, ci absolut cretină. A lovit toate colţurile tuturor buzunarelor din cele mai uşoare poziţii, adesea lăsând impresia că vede pentru prima dată în viaţătac, bile şi masa de snooker. Iar după fiecare ratare se strâmbaîn felul ăla al lui, doar al lui, de-ţi venea să dai şi tu cu tacul în ecranul televizorului. A făcut, adică, exact aceleaşi chestii ca Simonica la Praga, unde după toate dublele greşeli din lume (de le-am pierdut numărul) şi toate mingile date în bălării, sigur că a mai chemat şi doctorul, ca să fie masa bogată. Mă opresc aici, că tocmai începe meciul Simonei cu una, Frech, de care până acum n-am auzit. Sper să câştige. La fel şi Ronnie, diseară. Hai Simo, hai Ronnie!