Gabriel MANȚĂ

Nu așa ne-am imaginat Liga Campionilor, după aproape jumătate de an de întrerupere. Nu cu greșelile alea. În primul rând, cele două penalty-uri acordate la Juve – Lyon. Degeaba există VAR dacă acordă credit arbitrului în astfel de faze. A se slăbi cu ”circumstanțele”, arbitrii ăia de la butoane trebuie să aibă puterea de a-i spune centralului că se face de râs dacă fluieră așa ceva. Iar rușinea e și mai mare dacă din orgoliu nu renunță la prima decizie. Așa se ajunge la penalizarea unui tackling de manual doar pentru că pe final de fază ”există contact”, de parcă fotbalul nu e sport de contact. Apoi la compensație, pentru că mingea lovește cotul unui om din zid, care avea poziția corectă de apărare a punguței cu doi bani. Cumva, din mlaștina asta, s-a iscat și faza magnifică a lui Bernardeschi, plecat în dribling infinit pe sârmă, pentru un gol stricat de o intervenție la sacrificiu a unui apărător, sau poate de încă un strop de geniu care i-a lipsit italianului, care putea să salte puțin mingea sau, și mai și, să schimbe sensul driblingului spre interior…

În al doilea rând, ca să trecem la City – Real, greșeli ca ale campionului mondial Varane nu mai găsești cât ai căta, nu mai găsești la nimenea! Mai ales așa, la pachet, în același meci. Dar roata se mai întoarce, aduceți-vă aminte că Realul a beneficiat cândva de gafele supraomenești ale lui Karius. În fine, anomaliile s-au oprit în ziua a doua, unde Bayern și Barcelona și-a făcut treaba, cu ceva mai multe emoții la catalani, previzibile, având în vedere scorul din tur. Mai degrabă astea două echipe au fost cu ochii pe meciul viitor, adică ăla dintre ele. Bavarezii vin după vacanță, catalanii după minivacanță, nu pot spune cum au arătat bavarezii, că n-am aruncat decât rar câte un ochi la meciul lor, pentru a mai verifica scorul, dar despre Messi pot spune că i-a priit, a accesat deja ”Champions League mode”. Săptămâna asta avem deja sferturile într-o singură manșă, practic câte o finală pe zi, de miercuri până sâmbătă!