Avem campioană, una fără asteriscul propus de unii pentru vremuri de pandemie. CFR Cluj și-a luat soarta în propriile mâini exact la ultimul meci, reușind să scoată chiar scor de ”calificare”, adică să întoarcă acel 2-3 din tur. Iar cu acea decizie de prelungiri și lovituri de departajare în caz de egalitate, ne-am întors în epoca romantică a fotbalului, chiar înainte de interbelic, când a câștiga campionatul însemna de fapt un parcurs eliminatoriu ca de cupă, cu finala aferentă. Ar fi fost dramatic de frumos, dacă-mi permiteți expresia, ca tot sezonul să stea într-un șut de la 11 pași... N-am avut parte de așa ceva, ba chiar am fost departe. Deși oltenii au început perfect, cu acel șut teleghidat al lui Nistor, un adevărat transfer pentru titlu, campioana în formă continuată a regăsit spiritul din toamna europeană, chiar și în lipsa lui Dan Petrescu de pe bancă. Asta deși autorul egalării, marcă înregistrată la cornere, a fost Vinicius, cel lăsat în afara lotului pentru Europa de Petrescu. Parcă pentru a se certifica faptul că nu e întâmplare, după pauză a înscris în urma unei faze fixe și Boli, perechea lui Vinicius din centrul defensivei. Și nu, clujenii nu epuizaseră încă festivalul fazelor fixe, pentru care ar trebui studiați la cursurile de antrenori. La o minge aruncată în careu de Deac, Vinicius a obținut un penalty în urma unei țineri a lui Cosic, dar care a fost precedată de un ofsaid detectabil doar la VAR, cu acele perpendiculare coborâte în planul gazonului. Ar fi putut face Craiova mai mult? Doar conjunctural, aș zice. Lipsa experienței în meciurile decisive s-a văzut cu ochiul liber, tinerii cu talent cert nereușind să se ridice la înălțimea momentului. Dar chiar istoria acestui meci va fi convertită la o ocazie viitoare, dacă echipa olteană și-o va acorda. CFR a ajuns la finalul unui ciclu după acești trei ani de succese, iar dacă oamenii din conducerea Craiovei vor rezista tendinței de a vinde, aceasta ar putea fi următoarea campioană, la 30 de ani de la precedentul titlu. Așa, ca Liverpool.