Cumva, cumva s-a urnit şi căruţa noastră, mult după ce nemţiio făcuseră deja, dar totuşi înaintea celor ale Italiei ori Angliei, lucru explicabil şi prin aceea că la ei numărul morţilor a surclasat o bună parte din omenire. Aştept cu nerăbdare să le văd şi pe Dinamo şi Craiova la lucru, după ce startul le-a fost amânat pe baza unor reglementări pe care idiot e cine nu le consideră idioate! Între timp, forurile (presupus) competente europene au refăcut calendarul competiţional la nivel continental, ba au schimbat până şi sistemul de desfăşurare pentru etapele superioare ale celor două cupe europene. Vom avea astfel, de la sferturi de finală în sus, în loc de "duble" eliminatorii un turneu final în formă lărgită, după modelul consacrat deja în handbal, unde există de ani buni "final four". Ei bine, deoarece fotbalul este mai cu moţ, vom avea în acest an un "final eight", care pentru Champions' League se va desfăşura în Germania. Păi unde în altă parte? Că doar de aia nemţii au ţinut în frâu pandemia, ca să tragă, caîn orice altă ocazie, şi ceva folos material. Printre reprogramările care ne interesează (de fapt, singura, că alelalte nu ne includ) se numără şi primul meci eliminatoriu din presupusa dublă care ne-ar mai putea duce (adică să ne ţină acasă!) la următorul turneu final de Campionat European. Aşadar, partidă cu Islanda, în deplasare, după două amânări succesive, a fost aproape sigur plasată pe 8 octombrie. Zic "aproape", fiindcă nu mai putem să nu luăm în calcul, pentru orice rahat de programare, şi eventualitatea reizbucnirii psiho-pandemiei. Deocamdată însă, e 8 octombrie, şi dacă rămâne aşa, atunci se pare că avem ceva noroc, întrucât la acea dată nu cred că Islanda e sub troiene, cum ar fi fost la data primei programări, cea din martie. De aceea, şansele noastre cresc cumva, cu condiţia ca fotbaliştii convocaţi să-şi bage bine în cap că, după orice calcule, ei sunt favoriţi, atât timp cât fotbalul nu-i doar alergătură, ci se joacă şi cu mingea, obiect oarecum străin băieţilor ălora zdraveni, şi atât.