Avem privilegiul unei priviri de ansamblu asupra ultimei etape din Bundesliga. Teoretic, această expresie, ”ultima etapă”, este greșită, de fapt fiind vorba de cea mai recent încheiată. Dar haideți să pornim de la premisa că toată lumea înțelege contextul. Nu cred că ne-am hazarda. Interesant, echipele fruntașe din Bundesliga au performat aproape in corpore, în timp ce în Zweite Bundesliga lucrurile s-au întâmplat întocmai pe dos. Singura echipă fruntașă din Bundesliga care nu și-a adjudecat punctele puse în joc, deși juca pe propria arenă, este Leipzig. Nu cred că se mai pune problema de șanse la titlu, clubul din fosta Germanie comunistă trage la un loc de Liga Campionilor, luptă în care sunt angrenate 5 echipe pentru 4 locuri disponibile. După egalul concesionat acasă de Leipzig (1-1 cu Freiburg), Bayer Leverkusen s-a apropiat la numai un punct, în urma victoriei convingătoare reușite luni seară la Bremen. Ocazie cu care muzicanții din Bremen, dacă vă amintiți de basmul fraților Grimm, s-au cam afundat în mâlul din subsol, poate doar la locul de baraj să mai aibă șanse. O chestiune interesantă care unește cele două meciuri, ale lui Leipzig și Leverkusen, sunt golurile primite din faze fixe, mai exact în urma unor lovituri de colț. Centrările au venit pe scurt, cu jucători care au atacat acea zonă (să mai adaug că au fost scheme ”îndelung exersate la antrenamente”?), partea spectaculoasă fiind reluarea cu călcâiul. Evident, asta nu prea se poate antrena, ținând mai degrabă de talentul de a improviza al jucătorilor. La Bremen, Gebre Selassie a reușit să-și anticipeze omul din marcaj, dar ceea ce s-a întâmplat la Leipzig ține de inefabilul fotbalistic: Gulde a încercat o deviere aeriană cu călcâiul piciorului drept, a ratat întâlnirea cu mingea, dar aceasta l-a lovit în călcâiul piciorului stâng și a intrat în poartă! Păcat că aceste momente particulare, precum și momentul general de revenire, sunt ratate de comentatori, parcă se simțea nevoia de mai mult entuziasm, ca pentru niște deschizători de drum.