Nu-i a bună cu ce urmează, nici pentru noi, nici pentru ceea ce ne place. S-au adunat toate, după ce că stăm la fereală, nu avem nici cu ce compensa, la ce ne uita. Germania, pe care o așteptam ca pe regina fotbalului, a amânat reluarea campionatului pentru sfârșitul lunii mai. Deci încă o lună, cel puțin, de speranță. Fiindcă nu se mai poate vorbi de certitudine, nici măcar cu nemții. Mai ales când evaluăm contextul: premierul francez a spus cât se poate de clar că sporturile de echipă nu se vor relua nici pe teren, nici în sală. În aceste condiții, ce soluții mai are federația franceză? Să se supună sau să meargă în altă țară. În cazul ăsta să rezervăm mai repede în Antalya, să nu se ocupe! Mda, nu e râsul nostru... Vom vedea ce decizie vor lua francezii, dar pentru noi va fi strict administrativă, cât timp nu avem fotbal, nu mai contează dacă o decretează campioană pe PSG sau vor îngheța anul, ca olandezii. Avantajul pe care îl are UEFA este că ea nu trebuie să asculte de niciun guvern. Așa cum finalele de cupe interne alte unora dintre campionatele bine cotate au început să se joace pe alte continente (în China, de exemplu, dar ce exemplu, nu?), tot așa forul continetal își poate duce echipele în pribegie prin Africa de Sud sau Noua Zeelandă. Acum vedem că termenul fixat în august pentru reluarea Ligii Campionilor și a Ligii Europa a fost bine gândit. Ni s-a părut un țărm prea îndepărtat, iar acum nici n-ar mai conta că e îndepărtat, ci să fie, să existe!
Cumva, poate ar trebui să luăm în calcul că nu se va relua nici campionatul nostru cel de toate etapele. Nici n-ar mai fi de toate etapele! La noi chiar ar putea să se declare campioană echipa care a terminat sezonul regulat pe primul loc. Ajută și faptul că în frunte, după două etape de play-off, se află tot CFR Cluj. Până la urmă, s-a jucat fiecare cu fiecare, tur-retur, mi s-ar părea legitim să avem campioană în cazul unei decizii de oprire definitivă a acestui campionat. Dar poate n-o fi covidul atât de negru.