Gabriel MANȚĂ

Una care nu s-a calificat ca ”știre la știri”, adică să lege cineva niște imagini și altcineva să citească un text peste ele. Gianluca Vialli a învins cancerul după o perioadă de un an și jumătate de chimioterapie... Boala îi recidivase după ce fusese declarat vindecat în urmă cu câțiva ani. M-am emoționat puțin, el și cu Roberto Mancini m-au făcut să țin cu Sampdoria, o echipă oarecare la vremea aia, dar care juca avântat și urma să câștige singurul ei titlu în 1991, cu ”gemenii golului” în teren și cu Vujadin Boșkov pe bancă. Un deceniu a ținut perioada de glorie a acestui club, din 1985, când a câștigat prima Cupă a Italiei, Mancini și Vialli înscriind golurile în returul cu Milan. A mai câștigat Cupa în `87 și `88, de fiecare dată cu Vialli printre marcatori în finală. Lovitura în Europa, tot singura, a dat-o în `89, când a câștigat Cupa Cupelor. A fost anul ăla în care Dinamo a fost învinsă în semifinală de Anderlecht, cu returul ăla de pomină la București, cu ocazii peste ocazii, cu roșu pentru Răducioiu și palma lui Lucescu. Pe partea cealaltă a venit Sampdoria, care a luat trofeul cu o dublă a aceluiași Vialli în prelungiri. Dar cu un an înainte Sampdoria se întâlnise cu Dinamo în aceeași competiție, în sferturi, cu Vialli egalând la 1 pe final, după ce italienii fuseseră dominați tot meciul. Păcat că în anul de după Il Scudetto, ”gemenii” Vialli și Mancini n-au dat și lovitura supremă, Cupa Campionilor, fiind învinși de Barcelona prin acel șut din lovitură liberă al lui Koeman, în minutul 112. Vialli avea totuși să câștige competiția supremă europeană după transferul la Juventus, ba chiar și Cupa UEFA, care a fost prima, cronologic vorbind. Iar încununarea supremă a venit la încheierea carierei, când a mai câștigat o Cupă a Cupelor cu Chelsea, din dubla postură de antrenor și jucător! Iar în debutul sezonului următor, retras definitiv pe bancă, avea să câștige Supercupa Europei, 1-0 împotriva Realului.

Iată ce palmares, asta fără să mai amintim de golurile sale pentru squadra azzurra! Italienii au avut măcar un motiv să zâmbească zilele astea.