Gabriel MANȚĂ

Doar eu am avut senzația ciudată că Juventusul lui Ronaldo a jucat cam ca Barcelona lui Messi, dar varianta asta mai seacă, din ultimul timp? Fiindcă alea 4 goluri ale lui Messi, din ultima etapă de La Liga, trebuie luate ca excepție, nu ca regulă, cum era până de curând. Trezindu-se conduși de Lyon, italienii au început să plimbe steril mingea, fără măcar să fie capabili să-și creeze ocazii. Totuși, un penalty cred că ar fi trebuit să primească, iar un 1-1 în deplasare însemna misiune îndeplinită, ceea ce Barcelona reușise cu o zi înainte. Mi s-a părut total neinspirată declarația lui Sarri, antrenorul lui Juve, care a spus că în Italia ar fi primit două penalty-uri. A avut un efect contrar, în loc să empatizez cu păgubitul, mi-am amintit că în Serie A, aproape tradițional, torinezii se lipesc de loviturile de la 11 metri ca marca de scrisoare. Așadar, CR7 și compania și-au făcut rost de un retur dificil, pentru un 2-0 trebuie să muncească, iar apoi să tremure pentru el.

În schimb, altă echipă care plimbă mingea, Manchester City, a avut un neașteptat câștig de cauză la Madrid. Rezultatul s-a întors pe final, cam nemeritat, eu aș fi văzut un 1-1 care să lase Realului drept la replică în retur. Așa, lipsit și de Ramos, cred că Zidane va experimenta prima eliminare din Liga Campionilor în calitate de antrenor. E o performanță singulară să se întâmple asta în al patrulea sezon. Cum duminică avem și El Clasico, pentru cei de la Real devine aproape obligatorie victoria, care i-ar readuce pe primul loc, fie și cu un singur punct avans. Fotoliul de lider obținut în luptă direct ar da o altă perspectivă pentru restul sezonului, un alt moral. Nici un egal n-ar fi de lepădat, care mie mi se pare cel mai probabil rezultat, în ton cu neputințele actuale ale ambelor echipe. Trebuie însă spus că Realul a dezvoltat un complex în fața lui Messi, care se încarcă în derby și mereu livrează câte ceva. Duminică seara ne vom lămuri dacă va fi suficient.