Doru POPOVICI

Cu cât se apropie data meciului cu Islanda, cu atât devin parcă mai neliniştitoare, de la o zi la alta, ştirile despre cei pe care în principiu îi aşteptăm să ne aducă mult visata calificare. Conştienţi fiind că din cauză că nu se joacă tur-retur, ci doar un meci unic de calificare, trebuie să înscriem (eventual de două ori, dacă o fi să înscrie şi islandezii, sau chiar de n + 1 ori, unde "n" este numărul de goluri ale islandezilor!), deja ne orientaserăm, selecţioner şi fani deopotrivă, către o formulă care să-i includă obligatoriu, încă din start, pe Budescu şi Alibec, cei doi care ne încântaseră timp de o nouă jumătate de sezon cu realizările lor. Numai ca accidentarea lui Budescu ne-a pus în faţa unei realităţi năucitoare: fără el, nici Alibec nu există! Aşadar, dacă Budescu nu se reface şi nu joacă atât cât să-şi reintre în formă, trebuie găsite alte soluţii, Alibec fiind evident incapabil să se înţeleagă cu oricare alt fotbalist. De aceea, încep să mă întreb ce va introduce Mirel pe teren pe post de atacant, de om de gol. Din campionatul nostru oferta s-a cam sfârşit odată cu dispariţia celor doi, fiindcă alde Man ori Coman par să fi uitat tot ceea ce păreau a şti cândva, iar alţii care să poată să o dea în aţe nu se arată de nicăieri. Moruţan, Cicîldău? Hai, pe bune: chiar spera cineva ca vreunul din ăştia să devină eroul naţional pe care-l aşteptam cam de prin 1998, şi să ne ducă la turneul final? De afară, iar nu se arată nici o luminiţă la capătul tunelului, reuşitele lui Ianis Hagi fiind în regulă, numai că nici el nu are faţă de personajul providenţial despre care vorbim aici. Ar mai rămâne băiatul ăla din Bulgaria, pe care-l paşte pensionarea de la echipa reprezentativă, ălalalt din Turcia, care n-a înscris niciodată la naţională, precum şi "americanu"' subdimensionat, pentru care trebuie de pe acum să ne rugăm să nu-i aplice ăia vreun atac corp la corp, că se lasă cu SMURD-ul islandez! Nici în partea ailaltă, în poartă, nu ştiu ce băgăm, că pe ăla micu' l-au plimbat de pe o bancă pe alta, Tătă aşteaptă să moară vreunul ca să mai intre şi el, iar pe Panti, după Cipru, nu-l mai paşte decât, cred eu, Malta! Şansa noastră ar fi să intre Chichireş (hai, spuneţi-mi că nu-l cheamă aşa!) în poartă, fiindcă dincolo, în câmp, oricum n-are nici o treabă, decât dacă pregătim şi momente de divertisment.