Nu, nu e vorba nici despre sfârşitul lumii, nici de vreo prevestire din aceeaşi gamă de evenimente catastrofale, ci este doar constatarea că a mai rămas o singură etapă din aşa-numitul sezon regulat, după care purcedem la alt tip de panaramă (de fapt, două!) constând din turneele în care primele 6 se luptă pentru ipoteticele ţepe pe care să le dea prea mărinimoasei UEFA, în timp ce alealalte 8 îşi dispută evitarea condamnării la divizia B ori accederea în barajul pentru salvarea în ceasul... al 25-lea! La spartul primului târg, după 26 de etape de mimare a ceea ce la alţii e chiar fotbal, constatăm că s-au produs niscai mutaţii faţă de ceea ce se prevedea la deschiderea tărăşeniei, cele mai surprinzătoare dintre acestea fiind considerate absenţa lui Dinamo dintre alese, dar şi prezenţa acolo, în poreclita "elită" a echipei din judeţul vecin şi oarecum prieten, Botoşani. Acest fapt, dincolo de a ne stârni în mod firesc invidia, trebuie remarcat şi apreciat cum se cuvine, Botoşaniul căpătând deja ceva vechime în prima ligă şi practicând, cel puţin în această ediţie, un fotbal spectaculos şi dinamic. Culmea e că schimbarea în bine s-a produs chiar şi fără cel considerat cel mai bun om din lot, Golofca, vândut spre a face tuşă şi la Cluj, aşa cum mai păţise şi la FCSB. Ajunşi aici, la echipa cu cele mai mari pretenţii perfect nejustificate, nu se poate să nu fi remarcat şi dv că jocul acesteia s-a degradat progresiv, în ultima vreme cei aflaţi în teren părând că se văd între ei, la fiecare meci, pentru prima dată în viaţă şi că mingea le este un obiect în totalitate nu doar necunoscut, ci chiar ostil. Cred că a venit vremea ca Gigi Becali să ia serios în calcul retragerea definitivă, adică să lase dracului fotbalul, pe care e clar că nu-l pricepe, şi să plece naibii în transhumanţă, că acuşica dă colţul ierbii! Grav e însă faptul că unii din cei care acum par complet rătăciţi pe gazoanele patriei, peste o lună jum'ate ar trebui să fie prezenţi sub tricolor, în Islanda. Mă ia cu frisoane numai la gândul ăsta.