Doru POPOVICI

După cum arătam în urmă cu câteva zile, am ajuns să jucăm, oficial, în absolut fiecare lună din an. Aşa se face că după ce am încheiat prima parte a campionatului pe la jumătatea lui decembrie, iată că pe 31 ianuarie am dat drumul din nou la competiţii, cea care a revenit prima fiind şi cea mai importantă: campionatul naţional. Băftoşii cu crampoane au avut parte de o vreme nemaipomenită pe toată durata întreruperii, astfel că s-au putut pregăti normal, inclusiv în ţară (cei mai săraci), ba au mai avut sub tălpi şi o iarbă care altădată era înlocuită exclusiv de gheaţă. Ne-am fi aşteptat aşadar la fotbal de calitate, plăcut ochiului, măcar în ideea că după atâta odihnă băieţii sunt dornici de mişcare. Primul meci ne-a adus pe ecrane chiar una din candidatele la titlu şi la vreo cupă europeană, Universitatea Craiova, a cărei prestaţie a fost chiar vioaie, alimentându-ne speranţele că următoarele meciuri vor fi şi mai şi. Cronologic, următoarea echipă cu pretenţii intrată în competiţie a fost Astra Giurgiu. Din mârâielile absolut ininteligibile ale patronului (nu sunt sigur că ăsta chiar vorbeşte româneşte), am dedus că n-ar prea da drumul nimănui şi că are de gând să ia titlul. La ce!? Că fotbal n-a jucat absolut nimeni din bandă (că echipă nu poţi să-i spui...). În sfârşit, în partida vedetă a rundei inaugurale, s-au întâlnit şi principalele pretendente la titlu. Rămâne valabil (ba încă şi mai valabil!) şi pentru ele acelaşi mare semn de întrebare asupra sportului la care doresc titlul, de fotbal nefiind vorba nici măcar un minut din cele 90. Panaramele poreclite fotbalişti, dintre care nu ştiu câţi se visează cumpăraţi de nu ştiu ce mari cluburi de pe afară, au fost când de râsul lumii, când de plâns în hohote. Mai nasol e altceva, anume că dacă ăsta e nivelul nostru cu o lună înainte de barajul cu Islanda, mai bine ne dăm atinşi de coronavirus şi stăm acasă. Soluţia alternativă, tipic românească, ar fi să-i ducem acolo pe toţi ăia care lustruiesc cu dosurile toate băncile de rezerve de pe tot continentul. Să fiu al naibii dacă ştiu pe vreunul care să intre titular şi să stea 90 de minute pe toloacă, indiferent că-i vorba de Belgia, Bulgaria, Italia ori Turcia. Săracu' Mirel!