Vă mărturisesc că m-am îndoit cât se poate de serios că la Melbourne se poate juca tenis anul ăsta, după toată nenorocirea abătută asupra Australiei preţ de câteva luni. Iar când am mai văzut şi atmosfera aia tulbure, ca în imaginile devenite clasice în care vedem poluarea din China, am fost de-a dreptul convins. Încă mai mult, în tururile preliminare, o serie de jucătoare s-au prăbuşit în timpul partidelor, acuzând probleme de toate felurile, în primul rând respiratorii, aşa că nu am mai avut nici o îndoială că oficialii vor anunţa fie anularea turneului, fie amânarea acestuia până spre sfârşitul anului, ba şi eventuala sa mutare oriunde pe planetă, pe principiul Raliului Paris - Dakkar, care se desfăşoară de ani buni prin America de Sud, iar anul ăsta a migrat chiar pe la arabi! Aşa că de ce n-am putea avea un "Melbourne" în Africa de Sud ori în Venezuela!? Numai că în mod evident lui Dumnezeu îi cam place tenisul (şi nici n-ar avea cum să nu-i placă, atât timp cât Federer încă e acolo, ba şi joacă, e clar, dumnezeieşte!), aşa că a dat cu ploaie cât era nevoie pentru ca incendiile să se domolească, apoi chiar să se stingă, precum şi cu niscai grindină format... mingea de tenis, ceea ce nu face decât să confirme ce am spus mai sus. Din cauza orelor perfect anapoda pentru noi, adică pentru europeni în general, am pierdut şi vom mai pierde destule transmisii live. Eu însă, ca (aproape) orice pensionar, am putut vedea primul meci al Simonei Halep, înaintea căruia am avut destule emoţii, generate de înfrângerea fără replică a Simonei la Adelaide, săptămâna trecută. Spre bucuria mea, a depăşit momentul de cumpănă, arătând şi poftă de joc, şi concentrare, atunci când traversa momente mai dificile. Îndrăznesc să sper că n-a fost doar o falsă impresie aceea că Simona e în creştere de formă cam ca la Wimbledon-ul de anul trecut, şi de aceea n-ar fi, pentru mine, nici o mirare să o vedem făcând încă o minune. Astăzi mai are de îndeplinit o formalitate, după care e de presupus că vin şi meciuri grele. Abia aştept să încep să pierd nopţile la vremea tururilor superioare. Hai Simona!