Doru POPOVICI

Se ştie că în anii în care se organizează turnee finale la nivel mondial sau doar continental, în ţările calificate la acestea se produce o comprimare a competiţiilor interne, tocmai pentru a oferi echipelor reprezentative timp de pregătire, de omogenizare. De aceea, în ţările care oricum beneficiază şi de o climă mai blândă decât a noastră, dar care au şi fotbal adevărat, performant, în această iarnă vacanţa a fost parcă şi mai scurtă decât în precedentele, deoarece turneul final al Campionatului European bate la uşă. Vă imaginaţi cât de tare trebuie înghesuite etapele într-un campionat ca al Angliei, unde sunt 20 de echipe participante (deci 38 de etape), pe lângă Premier Legue, câteva dintre ele mai fiind angrenate şi în cupele europene, dar şi în cele 2 sau 3 cupe care se desfăşoară în Anglia. Nu e sport, e iad! Şi tocmai de aceea, câteva din echipele chiar mari de acolo şi-au stabilit liste de priorităţi, neglijând cu premeditare unele din competiţii. Amintiţi-vă, vă rog, că acum câteva săptămâni, Liverpool a luat bătaie într-una din cupe, dar jucând cam cu echipa... a treia!, într-o zi în care echipa "principală" juca finala Campionatului Mondial al Cluburilor! Există însă şi ţări în care campionatele ar putea fi mult mai scurte, din moment ce în ele joacă 14 echipe. Una dintre ele este România. Numai că, din spirit de imitaţie (străvechea problemă a "formei fără fond", dezbătută încă de la Titu Maiorescu încoace!), în loc de 26 de etape, am făcut noi o ghiduşie şi ne-au ieşit 36, ba chiar 40 pentru alea mai fraiere! Tocmai de aceea, se impune constatarea că deşi n-avem nicio treabă cu nicio calificare, ne dăm şi noi cu lumea şi ne prefacem că avem treabă, înghesuind şi noi etapele şi reîncepând campionatul mai devreme ca oricând, la sfârşit de ianuarie. Ne antrenăm, adică, la înghesuitul etapelor în perioade mai mici de timp, imaginându-ne că suntem şi noi calificaţi.