Doru POPOVICI

Dacă pe lumea asta există un fotbalist cu adevărat universal, adaptabil la oricare echipă din oricare campionat (vorbim de echipe serioase şi campionate adevărate, fiindcă probabil că domnia sa ar fi inadaptabil la cloaca numită campionatul României) acesta este Zlatan Ibrahimovici, pe care europenii tocmai ce l-au recuperat din America spre a-i mai da prilejul de a face încă o dată spectacol în Italia, preţ de măcar un retur, deşi eu îl văd acolo pe termen ceva mai lung, fiindcă la Zlatan vârsta nu cred că are mare semnificaţie. Pentru cei care nu au aprofundat biografia fenomenalului fotbalist, trebuie să arătăm că o bună parte a carierei sale care se întinde pe mai bine de două decenii s-a desfăşurat chiar în Italia, pe el bătându-se toate cele 3 mari: Internazzionale, Juventus şi Milan (da, da, ruina de azi este şi ea deţinătoare de trofee "grele", într-o finală de Champions' League dându-i Stelei un 4 - 0 fără comentarii). Cu fiecare din ele a avut grijă să câştige campionatul, fiind cumva de la sine înţeles că prezenţa lui în echipa este o garanţie a succesului. Desigur, nu este cazul şi acum, întrucât Milan-ul ultimilor ani nu are nicio legătură cu cel din vremea lui Gullit sau a lui Ibrahimovici. Mai degrabă cred că dacă îl vor ţine puterile, atunci în jurul lui se intenţionează construirea unei echipe care să tragă la titlu anul viitor. Reiau o mai veche fixaţie a mea, anume că singura echipă la care Zlatan ar fi fost ca peştele în apă este cea unde naiba ştie de ce nu a ajuns niciodată: Real Madrid, care l-a ratat şi de data asta, deşi prin toamnă îl anunţase ca adjudecat. Nu ştiu ce preţ o fi plătit Milan şi nici la cât se ridică acum totalul sumelor pe care Zlatan a fost vândut în timp. Ştiu însă că în urmă cu destui ani era vorba de peste 300 de milioane... iar între timp a mai fost vândut de câteva ori! Am bănuiala că s-a depăşit jumătatea de miliard, ceea ce este multişor pentru un fotbalist care n-a luat niciodată Balonul de Aur. Iar dacă vreţi să fac o comparaţie tâmpită, am să spun că preţul acesta cumulat este cam cât tot fotbalul românesc din toate timpurile, incluzând aici toţi fotbaliştii de toate ligile, plus toţi oficialii, federaţia, stadioanele, ba şi toţi spectatorii din toată istoria sa. Nu, nu greşesc. Dovada e că cel mai bun jucător din campionatul nostru, Nistor, tocmai s-a vândut şi el, cu 275. Mii, nu milioane!