Doru POPOVICI

Gazeta sporturilor de ieri prezintă clasamentele anuale din sportul românesc, dar şi cele pe secţiuni din fotbal. Faptul că sportivul anului este Simona Halep cred că nu poate şi nu trebuie discutat, întrucât încoronarea sa la turneul suprem din tenis anulează orice tentativă de contestaţie. Nu aceeaşi situaţie întâlnim la fotbal, unde ierarhiile sunt, ca întotdeauna, subiect de discuţie, indiferent de care secţiune vorbim, dar parcă mai al naibii decât celelalte sunt dezbătute, analizate şi, desigur, contestate clasamentele fotbaliştilor şi antrenorilor. În mod oarecum surprinzător, clasamentul jucătorilor are în frunte un portar. Spun "surprinzător", deoarece rareori portarii ajung în vârf, indiferent cum s-ar numi şi indiferent ce vitejii ar fi făcut. Poate doar o întâmplare demenţială, ca aceea a lui Duckadam, să conducă spre victoria autorului, dar mai mereu şutul, golul, fenta aduc trofeul individual în dauna paradelor de senzaţie din poartă. Faptul că la noi Ionuţ Radu le-a luat faţa celorlalţi concurenţi este mai ales rodul prestaţiilor catastrofale ale jucătorilor de câmp decât al vreunor fapte memorabile ale lui Ionuţ. Chiar dacă la naţionala under 21 a avut un merit semnificativ în prezenţa acesteia la turneul final şi la calificarea la Olimpiada din 2020, apărând chiar şi ceva penalty-uri, totuşi în campionatul Italiei n-a uimit publicul. Eu am urmărit absolut toate meciurile lui transmise la TV şi pot să afirm că a apărat senzaţional adesea, dar a şi gafat, uneori chiar în acelaşi meci. Ei bine, eu însumi l-aş fi votat pe locul 1, iar asta înseamnă că avem mijlocaşi şi atacanţi de toată jena. Cât priveşte antrenorul anului, Dan Petrescu are destule argumente pentru a fi fost desemnat învingător: a câştigat campionatul, a pătruns în grupele Europa League, ba s-a calificat şi mai departe, în primăvară, depăşind echipe din Italia şi Franţa, ceea ce e demn de toată lauda. Totuşi, dacă punem în balanţă şi realizările lui Răzvan Lucescu, teamă mi-e că aceasta s-ar înclina în favoarea sa. Răzvan a câştigat şi campionatul, şi Cupa Greciei, după un parcurs fără înfrângere timp de un sezon întreg, iar apoi a devenit şi campion continental în  Asia, cu noua sa echipă, Al Hilal. Parcă e ceva mai mult decât a reuşit Petrescu. Culmea e că Răzvan nu-i nici pe locul 2, pentru că acolo se află Mirel Rădoi. Oare a te califica după 60 de ani (!!!) la Olimpiadă n-o fi (pentru noi) mai important decât să-i baţi pe Lazio ori pe Esperance Tunis?