Doru POPOVICI

În principiu, cred că avem toate motivele din lume să sărbătorim. Vorbesc de fotbal, de data asta, nu de handbal. Aşadar, după ce am traversat toate emoţiile în Liga Naţiunilor, unde după lupte grele şi un parcurs cât se poate de demn în a treia grupă valorica (altfel spus, în Divizia C europeană!) am reuşit să obţinem un meritoriu loc 2, adică fix după Serbia, dar clar în faţa Muntenegrului, au venit preliminariile Campionatului European despre care nu cred că mai merită discutat. Este suficient să ne reamintim că fiecare din cele două competiţii a reprezentat finalmente câte un moment de mare bucurie pentru naţia asta greu încercată: Liga Naţiunilor ne-a adus scăparea de Daum, în timp ce grupa din preliminariile Campionatului European ne-a izbăvit de Guriţă. Dacă ar fi doar pentru asta, şi tot merită să ne bată încă mai rău toţi cei care s-au şters... acolo cu noi. Ei, şi după toate traumele astea, iată că a răsărit în sfârşit soarele şi pe strada noastră. A luminat mai întâi Capitala cu tragerea la sorţi şi apoi ne-a încălzit şi sufletele când au început să iasă bilele. Una peste alta, treaba e bună. Să vă explic de ce. Mai întâi, Olanda. E clar că nu mai e ce-a fost. Vă reamintesc şi că are un fel de dragoste faţă de noi, astfel că ne-a ajutat nu cu mulţi ani în urmă să mai mergem la un turneu final, iar apoi, chiar la turneul ăla, a făcut tot ce putea ca să ne asigure calificarea din grupe. N-a ieşit, dar nu din vina ei. Amănunte v-ar putea da Adi Mutu şi ceilalţi. Ucraina lui Blohin este de mult timp îngropată, iar cea a lui Şevcenko tot aşa. De unde şi concluzia logică: poate fi bătută. În sfârşit, Austria. Te umfla râsul numai la gândul că am ajuns să ne temem şi de asta, care în toată istoria ei n-a reprezentat nimic. Singurul ei moment notabil a fost blatul ăla ordinar de la un Mondial, cu nemţii, când 11 nesimţiţi plimbau mingea în propria jumătate, apoi, după câteva minute, le-o aruncau în jum'atea celorlalţi 11 nesimţiţi. Deci, treaba e ca şi rezolvată, din grupa asta cu totul banală ieşim cum nu se poate mai uşor. Mai rămâne doar detaliul ăla idiot: dar de intrat, intrăm!? După mine, nu. Dar asta-i altă problemă. Important e că sorţii ţin cu noi. Dacă ar mai ţine şi fotbalul...