Doru POPOVICI

Nu ştiu câte alte naţii or avea în gene socotitul, tot aşa cum bănuiesc şi că nu la toate popoarele există în bagajul de proverbe şi zicători o chestie care să echivaleze cu românescul "socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg". Sigur e însă că în probleme de sport, acolo unde matematica are un rol destul de mare, mai mereu plecăm din postura de favoriţi 100%, apoi şansele scad după fiecare nou meci din grupa / turneul de calificare, spre sfârşitul indiferent al cărei campanii de calificări sau chiar turneu final noi ajungând să emitem absolut geniala concluzie că "matematic mai avem şanse de calificare"! Iar în prelungirea chestiei ăsteia, se emite de către idiotul care a adus echipa în punctul ăsta mort şi aserţiunea că deşi îşi asumă dezastrul, el nu pleacă, nu demisionează, fiindcă, desigur, "numai laşii părăsesc corabia la greu". În traducere pe limba omului normal, prostul e şi nesimţit şi nu se dă dus până când nu e gonit cu şuturi. La toate acestea mă gândeam alaltăieri, urmărind meciul de debut al Naţionalei României de handbal feminin la Campionatul mondial din Japonia. În rolul victimelor absolute se aflau nişte fete în principiu nevinovate, cărora nişte derbedei şi români (de pe la FRH, în moţ cu umflatu' de preş., Dedu, a cărui osânza o să-l facă să pleznească la un moment dat) şi suedezi, recte neica Ryde, un neisprăvit plin de baftă, din moment ce a fost readus pe meleagurile astea prea primitoare, în loc să fie lăsat printre renii lui de-acasă. Derbedeii ăştia, în  loc să se fi ocupat chiar de echipa numită România, cred că în loc de antrenamente au jucat şotron cu fetele de la lot, pe una, accidentată, au adus-o mai mult de decor, de alea dopate habar n-au avut până în preziua îmbarcării, iar la locul faptei s-au concentrat mâncând cu beţişoare, bătând în tobe tradiţionale, învăţând vorbe pe limba gazdelor şi mişcări de lupte de pe-acolo. Ştiţi ce obiectiv era declarat, nu? Clasarea în primele 6 şi calificarea la Olimpiadă. Mai pe şoptite, se vorbea chiar de clasarea pe podium. După ce Spania ne-a descălţat, am ajuns să ne rugăm să putem bate Senegalul! Da, l-am bătut. Şi ce dacă?