Doru POPOVICI

Ştirile de ieri ziceau că astăzi este ziua cea mare, cea în care vom afla numele selecţionerului desemnat spre a duce România (varianta fotbalistică) pe "cele mai înalte culmi de progres şi CILIVIZAŢIE" -!!! -, cum zicea Neica, ăla de la a cărui asasinare se împlinesc, peste mai puţin de o lună, fix 30 de ani. După plecarea / gonirea lui Guriţă, ca întotdeauna în asemenea momente, a apărut mai întâi lista luuuungă (alcătuită mai ales din cei pe care nici naiba nu i-ar căuta pentru chestia asta, dar care se oferă mereu să salveze ceva, orice) apoi una ceva mai scurtă, în care alături de veleitarii cunoscuţi şi de frustraţii fără pic de performanţe se găseau şi vreo 2 - 3 nume rezonabile, de antrenori care îţi pot da ceva speranţe, iar de vreo trei zile discutăm despre lista scurtă de tot, alcătuită... dintr-un singur nume: Mirel Rădoi. Ceea ce se va petrece astăzi la FRF, adică întrunirea nu ştiu cărei Comisii care pe baza referatului nu ştiu cărui Birou (sau invers!) să valideze numirea lui Rădoi, nu este decât o formalitate. Eu sunt cât se poate de încrezător în ceea ce va face Mirel, chiar dacă materialul cu care va lucra nu este de cea mai bună calitate. Fără să vă supăraţi pe mine, vă rog să vă gândiţi la următoarele aspecte: mai întâi la presiunea psihică, la care este dovedit că ai noştri nu fac faţă. Apoi, la experienţa în meciuri importante: cei foarte tineri, proveniţi de la excelentul lot de under 21, n-au avut când s-o acumuleze, iar cei "bătrâni" (de tipul Keseru, Stanciu) au frecvent în ei un sictir vecin cu moartea clinică, moştenit evident de la precedentele generaţii (tot) de loseri. De aceea mi-e greu să îmi imaginez o Românie dându-şi sufletul pe teren împotriva Islandei, ai cărei fotbalişti tocmai asta ştiu să facă cel mai bine: să joace până aproape de sacrificiu. Nu ştiu cât poate Mirel să-i mobilizeze, dar pentru acest meci (sau două, ceea ce e aproape neverosimil) parcă istericalele lui Şumudică ar fi putut produce şocul necesar. În altă ordine de idei, aducerea lui Mirel Rădoi pentru doar unul sau două meciuri nu este o soluţie, el fiind cred cel mai potrivit pentru un contract pe termen lung, asigurându-i-se timpul necesar pentru a reclădi Naţionala pe structura celei under 21. Aşadar, pentru a ne da speranţa calificării, Rădoi trebuie să aibă linişte. Iar liniştea i-o poate da doar un contract pe, să zicem, 4 ani.