Doru POPOVICI

Viitor de aur ţara noastră are, este versul pe care adesea îl cităm / utilizăm în contexte din cele mai diverse (cu predilecţie la mişto, în băşcălie), majoritatea fără să ştie că îi aparţine lui Dimitrie Bolintineanu, un poet de multă vreme uitat sau ignorat, cândva elogiat ca unul din precursorii notabili ai lui Eminescu. Ceea ce pare însă miştocăreală veritabilă este versul următor al poemului: "Şi prevăz prin secoli a ei înălţare". Sunt cam "doi secoli" de când scria Bolintineanu asta, iar înălţarea de care vorbea se tooot lasă aşteptată. Încă mai nasol: ori de câte ori viitorul roz/ de aur / luminos sau cum o mai fi fost el considerat de numeroşi vizionari la fel de breji că Bolintineanu era mai dorit, mai aşteptat, de fiecare dată se transforma într-o fată morgana iute ca Usain Bolţ, îndepărtându-se într-o gonetă nebună. Este, aşadar, un adevăr că la viziuni stăm mai bine ca restul planetei, numai că la rubrica transformării viziunilor în realitate avem înscrise 0 (zero) puncte, cam cât au înscris la un loc, în 180 de minute de joc, cele două naţionale ale României, aia de loseri şi aia de născuţi talent şi morţi speranţă. Dacă la ăi' bătrâni nu speram la mult mai mult de cât a ieşit (la date, că la luate mai era loc!), ăia tineri ne dăduseră ceva speranţe, ori mai degrabă iluzii, că ar putea recidiva, după modelul pe care naţionala de la aceeaşi categorie de vârstă ni-l oferise asta vară, încântându-ne. Aici se cuvin făcute nişte adnotări. Prima ar fi aceea că e greu de presupus, după atâţia ani de secetă totală, că tocmai noi am putea produce două generaţii consecutive de ultratalentaţi, de presupuşi viitori mari performeri. A doua e încă mai dramatică şi se referă la evoluţia în timp a ultratalentaţilor. De aceea, vă rog frumos, boieri dumneavoastră, să-mi spuneţi care din băieţii ăia din dream team-ului care juca ceva în turneul final a ajuns între timp superstar? Care a prins vreuna din echipele alea care chiar contează? Ce, mă lăcomesc!? Atunci o iau mai uşor: care din ei este chiar titular la echipele alea de mâna a doua (chiar a treia) pe unde s-au pripăşit? Păi, atunci cum să ne mai mire că 7 sau 8 din ei au fost acolo, pe Wanda Metropolitano (mamăăă, ce stadion!), contribuind direct la producerea cataclismului? Pe scurt: o fi având viitor de aur ţara ăsta prost făcută, numai că atunci când viitorul devine prezent se transformă brusc în rahat.