Doru POPOVICI

În principiu, chiar dacă nu ai văzut meciul, îţi poţi lesne închipui că pentru echipa Tottenham, pentru antrenorul ei, pentru conducători, dar mai ales pentru suporterii acesteia, inimaginabilul 2 - 7 din meciul contra lui Bayern Munchen este perceput ca un dezastru de proporţii cosmice. Nu că Tottenham ar fi vreo mare echipă, că ar avea o tradiţie, un blazon, un pedigree, care să fie afectate profund de întâmplarea de alaltăieri, dar este totuşi finalista ultimei ediţii a Champions' League! În plus, meciul era la ea acasă, iar când chestiile astea au loc la tine în ogradă, efectul se amplifică. Cu toate astea, nu am auzit ca pe stadion să se fi strigat "De-mi-si-aaaa!" pe limba lor, şi nici ca patronatul să-i fi transmis antrenorului, până-n conferinţa de presă, să-şi caute loc de muncă. În acest meci, pentru a nu ştiu câta oară în ultimii mulţi ani, am constatat că pe lume nu-s foarte mulţi fotbalişti ca Lewandowski, dar şi că între el şi Kane, deşi au aceleaşi atribuţii de serviciu, e o diferenţă de câteva clase. Una peste alta, Bayern a arătat că şi fără Robben şi Ribery este aceeaşi mare echipă, în timp ce la Tottenham, chiar dacă-i aduci pe cei mai buni fotbalişti din lume, echipa nu-şi poate depăşi condiţia de echipă de periferie, fie ea chiar londoneză! Dincoace, pe continent, noi, fanii, aşteptăm un recital Real Madrid, mai ales că, în principiu, avea şi în faţa cui să-l susţină. Numai că echipa aia belgiană fără nume a reuşit să conducă cu 2 - 0 din două împiedicări în minge ale aceluiaşi pseudofotbalist. Despre ce (nu) a jucat Real ar fi multe de spus. Am constatat că lipsa lui Bale contează enorm, cum tot enorm a contat... prezenţa neisprăvitului ăluia, tot belgian, în poartă lăsată de el vraişte. Înlocuirea de la pauză sper să se eternizeze, şi să mai aud de Courtois doar când ni se va comunica transferul oriunde. Ăsta e cu adevărat dezastrul: să tot alungi portari mari, unul după altul, şi să rămâi finalmente cu o arătare care n-a aparat niciun şut de când e la Real!