Doru POPOVICI

Substantivul defectiv de singular "indispensabili" are ca sinonim "izmene". Este ceea ce vreau să spun şi eu azi, jucându-mă niţel cu limba română. Nu este, aşadar, vorba despre obiectul de îmbrăcăminte, ci despre băieţii ăia, fotbalişti după unii, despre care se încearcă a ni se inocula ideea pe deplin greşită că ar fi indispensabili echipei naţionale. Că fără ei nu doar că nu obţinem performanţele mult visate, dar am face mai bine chiar să nu ne mai prezentăm, întrucât Naţionala fără domniile lor e ca tortul fără moţ. Sau ca, pardon, coliva fără bomboane. Fixaţia nu e proaspătă, nici vorbă. Încă din străvechime am avut parte de selecţioneri cu psihoze de acest fel. Bunăoară, numitul Angelo Niculescu, odihnească în pace!, un dobitoc fără frontiere poreclit parcă la mişto "profesorul", explicase o dată la televizor cum alcătuieşte el echipa naţională: "Iau o coală albă şi scriu pe ea <Radu Nunweiler>. Apoi pun în jurul lui alte 10 nume, oricare ar fi alea". Adică ăla era pentru "profesorul" analfabet etalonul de fotbalist de mare valoare... într-o vreme în care jucau Gicu Dobrin, Florea Dumitrache, Cornel Dinu, Mircea Lucescu etc., etc.!!! Iar Nunweiler VI ăsta era aşa, un fel de Ionuţ Lupescu de mai încoace, unul care pasa perfect la distanţe de 5 până la 8 metri. Şi atât! Mai târziu, ne-au blagoslovit cu faliţii lor şi alde Piţi, lasă-ne! ori Răzvan Lucescu, că doar ei i-au inventat pe Maxim ori Florescu, nişte panarame de fotbalişti care nu-ncăpeau nici pe la cluburile de liga a 2-a din ţări normale. Pe Daum nu-l băgăm în calcule, dar avea şi ăsta fixaţii, amintiţi-vă. Am sperat că sosirea lui Contra să aducă măcar în sensul ăsta o schimbare de orientare. Când colo, Guriţă ne terorizează şi el cu Gicu Grozav şi cu "veşnicul căpitan", Chichireş, sau cum l-o chema, că parcă nu-ţi vine nici să reţii numele corect al unuia care în 5 ani a jucat mai multe meciuri la Naţională decât la echipele de club care nu-şi dădeau rând să-l gonească. Acum, după ce 4 din 4 goluri ale lui Sassuolo l-au avut drept coautor pe Chichireş, sau cum i-o zice, poate s-o învrednici Guriţă să mai încerce şi altceva, că uite, Tamaş, Moţi şi Săpunaru abia aşteaptă!! Hai c-am glumit, Guriţă!