Doru POPOVICI

Greu de imaginat o brambureală mai mare decât cea din lotul actual al lui FCSB, unde majoritatea celor calificaţi e în grija spitalelor, alţii care ştiu fotbal, ca Golofca, să zicem, au fost goniţi până să apuce practic să joace, pe teren aflându-se în momentul de faţă nişte băieţi pentru care mingea pare duşman, iar prezenţa lor acolo, în iarbă, un accident care n-a putut fi evitat. De parcă n-ar fi fost de ajuns toate nenorocirile produse de poli(ne)calificatul Becali, cred că tot el stă şi la baza resuscitării neisprăvitului ăluia tânăr din poartă, pentru care fotbalul este o înşiruire de enigme imposibil de dezlegat. L-am văzut pe prostovan făcând toate neghiobiile imaginabile în meciul de Europa League, şi nu mi-am imaginat nicio clipă că îl mai lasă cineva să se apropie de stadion, darămite să se mai şi echipeze! Iar dacă tot s-a echipat, s-au găsit încă alţi prostovani şi mai mari care să-l şi bage în teren, de parcă restul de tembeli n-ar fi fost destui pentru ca FCSB să mai piardă încă un meci. Însă există probabil mereu temerea de a nu se finaliza lucrurile aşa cum se cuvine, drept pentru care, dacă în poartă nu era nimeni, dacă pe linia de fund bâjbâiau alţi necalificaţi, iar la mijloc era vraişte pe deplin, s-a găsit o minte limpede care să spună: Dar atacul!? Aşa că l-a aruncat în iarbă pe un fost, în preistorie, marcator: numitul Gnohere, devenit un munte de slănină inertă. Pauza pe bază de accidentare i-a fost fatală, monumentul de şuncă uitând până şi cum se stă în ghete. Cei care încă îl regretă pe M.M. Stoica se pot consola cu gândul că şi ăstuia i se poate spune M.M., abrevierea venind de la Malacul Marcator. Mă rog, cu condiţia să-l lovească vreo minge degajată de adversar, ceea ce nici nu e greu, din moment ce malacu' ocupă o zdravănă porţiune de teren.