Doru POPOVICI

Indiscutabil, subiectul numărul 1 al acestor zile este transferul lui Hagi ăla micu' în..., chiar aşa: în care ţară şi la care echipă? Spre deosebire de trecutele veri, când discuţiile despre transferuri se purtau în registrul comic şi se finalizau în cel tragic (fiindcă e totuşi o tragedie să ţi se fluture pe la nas chestii despre Lyon sau Stuttgart, iar tu să ajungi maximum la Ludogoreţ ori Asteras), de data asta, datorită evoluţiei excelente a Naţionalei under 21 la turneul final european, chiar există cluburi importante care îi vor pe ăştia micii în ograda lor, Ianis Hagi fiind probabil cel mai vânat produs. Mirările noastre în legătură cu preţurile în general sub aşteptări la care se negociază respectivele transferuri sunt legate mai degrabă de istericalele unui Nea Gigi care vede în fiecare fotbalist de la FCSB un M'Bappe decât de valoarea lor actuală şi cea în perspectivă. Fiindcă, logic, cine dă banii se gândeşte nu doar la ziua de azi, ci şi la cele de mâine şi de poimâine. Iar fotbaliştii români sunt cunoscuţi şi recunoscuţi pentru capacitatea lor aproape nulă de adaptare, chestie care are legătură directă cu spaţiul cultural unde (nu) au fost educaţi, cu deschiderea minţii, cu manierele etc. Ei bine, mie copiii ăştia chiar mi se par construiţi din alt material decât absolut toate generaţiile precedente, fiind clar mai destupaţi, mai aerisiţi, mai apţi de performanţă oriunde, nu doar pe terenurile din Voluntari şi Chiajna. Au sesizat chestia asta şi alţii, fapt dovedit de veritabila bătălie care se dă pentru foarte talentatul Ianis Hagi, un potenţial conducător de joc comparabil cu alde Iniesta ori Xabi Alonso. Poate de aceea şi este căutat de cluburi spaniole, în frunte cu Barcelona, dar care se pare că mai întâi vrea să-l călească la Valladolid, unde patron este Ronaldo, dublul campion mondial, nu CR7. L-ar mai vrea Sevilla, tot de acolo, dar şi Borussia Dortmund ori Spartak Moscova, preţul fiind deja de 12 milioane, ceea ce înseamnă ceva. Mie personal mi se pare puţin, dar dacă va confirma aşteptările, va urca năvalnic. Alegerea a fost grea, e clar, dar tot mai bine e aşa decât să te caute Tavria Simferopol şi tu să ajungi să îmbătrâneşti la Ludogoreţ, pe 300.000.