Foarte bine, nici o surpriză, suntem acolo unde trebuia să fim după primele două etape. Acele rezultate ne-au dat dreptul să ne chivernisim, aşa cum ar fi făcut-o şi alţii. Să nu ne îndoim de asta. Presiunea începe să devină uriaşă, aşteptările au fost setate foarte sus. Din partea mea, nici nu ştiu dacă era mai multă dorinţă pentru succes sau mai multă ”ştiinţă”. Pe de altă parte, mă feresc să cad în idolatrizare. Mai sunt şi observaţii pertinente care nu sunt ode. Trebuie să vă spun că şi eu am văzut ce-a remarcat Mutu, am dat gol – am luat gol, am dat gol – am luat gol, am dat gol – am luat... bară! Iar printre astea au fost intervenţii de turbat ale portarului Radu, ca să nu mai spunem că omologul lui a clipit la primul gol al lui Coman. Dar am ieşit bine şi pentru că, iar aici sunt de acord cu Hagi, e vorba de destinul acestor puşti. Din timp în timp, câte o generaţie îşi cere dreptul la glorie. Unde cred că a exagerat Hagi a fost să-i răspundă aşa agresiv lui Răzvan Lucescu, omul care a avut poate cea mai mare performanţă ca antrenor în Europa, de la taică-său încoace. Lucescu junior afirmase că doar 5-6 jucători vor ajunge să joace la naţionala mare. În primul rând, acel ”doar” e înşelător, de-a lungul vremii echipele de tineret au dat mult mai puţini jucători la seniori, în sensul de a fi jucători influenţi, nu doar să adune câteva selecţii. De exemplu, din generaţia ”cangurilor”, care au fost totuşi medaliaţi cu bronz la un campionat mondial, doar trei componenţi au devenit jucători de bază la naţională: Andone, Rednic, Balint. Dar cel mai bun pe vremea aia, declarat MVP-ul competiţiei (şi golgheter!), a fost bineînţeles Romulus Gabor, care a jucat în prima reprezentativă, dar nu şi-a atins niciodată potenţialul. De fapt, toată generaţia mustea de talent, dar câţi mai ştiu cât de bun era Viscreanu? Sau Lasconi? Măcar să se înşele Răzvan Lucescu şi să avem 8-9 viitori tricolori de top, că dacă e să-i enumerăm acum, cam atâţia ne ies. Deocamdată, tinereţea e un atu, dar banii şi blazarea stau la pândă.