Doru POPOVICI

Anunţasem încă din cursul dimineţii de vineri, la Radio Top, că era pentru prima oară în viaţă când nu aveam să urmăresc un meci al echipei naţionale. Motivul era unul cât se poate de logic şi de raţional: în aceeaşi seară (tâmpită coincidenţă!) urma să cânte în Suceava unul dintre cei mai spectaculoşi cântăreţi de blues din câţi au luat vreodată chitara în mână: Eric Gales, proaspăt laureat, luna trecută, al Galei Blues Awards, unde i se decernase premiul pe anul 2019 la categoria Best Blues Rock Artist. Păi, între a-l vedea pe al' mai bun bluesman într-un spectacol-unicat şi a-i vedea împiedicându-se de minge, de iarbă, de propriile picioare, de etc., pe porecliţii fotbalişti din Naţionala noastră care uşor-uşor revine la ce ştie ea mai bine (adică nimic!), dumneavoastră (şi în general orice biped care ar fi avut aceste opţiuni) ce aţi fi ales?

Chestia foarte tare e alta, anume că spectacolul s-a terminat în timp util pentru ca eu să ajung să iau autograf de la Eric Gales pe CD-ul său ultim, iar apoi să mă năpustesc spre casă pentru a prinde finalul de meci, ceea ce înseamnă că am ajuns în faţa televizorului în minutul 72, la scorul de 2 - 0. Peste numai trei-patru minute Keşeru înscria primul gol, iar până la final avea să vină şi cel al egalării, tot de la el. Eu am reţinut doar bafta nemărginită care îi e mamă lui Guriţă, precum şi preluarea lui Ţucudean la diagonala de vis a lui Ianis, ceea ce m-a făcut să regret că convalescenţa lui Ţucu a durat atât de puţin. Bafta lui Guriţă, dincolo de egalarea ilogică, a constat în atitudinea de fair play a brigăzii de arbitri care nu a semnalizat/fluierat ofsaid la nici unul din goluri, deşi dacă ar fi făcut-o, eventual chiar la amândouă, nu i s-ar fi putut reproşa nimic. Cum nici norvegienii n-au protestat la deciziile de validare. La sfârşit, văru' meu m-a sunat şi mi-a zis că băftosul sunt eu, din moment ce am ajuns acasă în minutul 72. Zicea că dacă aş fi fost de la început, n-aş fi văzut golurile noastre, că cică aş fi spart televizorul până atunci! Aşa că blues-ul mi-a purtat mare noroc.