Am urmărit cumva cu sufletul la gură desfăşurarea ultimelor câteva meciuri din play-out-ul primei ligi naţionale, precum şi a celor din Divizia B care aveau să o desemneze pe participanta la dubla de baraj pentru promovare / retrogradare. Vă mărturisesc şi că am fost implicat şi emoţional în ambele competiţii, favoritele mele numindu-se Dunărea Călăraşi în cursa pentru evitarea retrogradării şi Petrolul Ploieşti pentru locul calificant la baraj din Divizia B, argumentele fiind că Dan Alexa îmi era simpatic încă dinainte de a ieşi zvonul despre aventura lui cu Prodanca, iar dincolo ţineam cu Petrolul pe motiv de origini prahovene. În plus, în anii în care jucam fotbal adevărat la Poiana Câmpina, rar trecea vreo săptămână fără să disputăm un amical cu Petrolul, în timp adunându-se, cred, vreo 60 - 70 în vreo trei, patru ani. Cum să nu ţin cu echipa contra căreia am jucat atât de mult? În plus, am o reacţie alergică la echipe ardeleneşti în general şi la cele din Sibiu în special. De aceea, speram că Dunărea să o trimită pe Hermannstadt în Zweite Bundesliga (păi nu avem şi o echipă de hochei angrenată în campionatul maghiar!?), apoi urmând să o rezolve şi pe U Cluj. Deşi, dacă ar fi să aleg, atunci aş vota-o pe U de două ori în dauna CFR-ului, pe motive de tradiţie, de pedigree, de etc. Revin la idee: după ce Petrolul s-a bătut singur, aşteptam să bată Dunărea la Sibiu, dar îmi luasem deja gândul de a mai vedea meciul alaltăieri, după cataclismul meteo produs după-amiaza. Numai că membrul cotizant al echipei San Lorenzo, Papa Francisc, a sosit la Sibiu, aducând cu el, după cum ne obişnuise deja în precedentele două zile, cer senin şi un soare strălucitor care a adus terenul în stare nu foarte bună, dar l-a făcut măcar utilizabil. Drept pentru care meciul s-a jucat, Dunărea a pierdut incredibil, iar pentru prima ligă se bat două ardelence: U Cluj şi Hermannstadt. Fără intervenţie papală de data asta, sper ca U Cluj să o cocoşeze pe Hermannstadt. Bănuiţi totuşi de ce o urăsc pe asta atât de mult?