Gabriel MANȚĂ

Un fel de a rezuma ce s-a întâmplat sâmbătă seara la finala Ligii Campionilor: Liverpool merita pentru felul cum i-a făcut felul (exact așa!) Barcelonei, iar Tottenham nu merita pentru felul în care le-a furat șunca din fasole puștilor de la Ajax. Alt fel de a rezuma: a fost un mare 0-0, mărginit de niște reușite mai degrabă întâmplătoare.  Klopp merita și el pentru că prea multele sezoane grozave înecate la mal, în timp ce Pochettino nu merita deoarce n-a înțeles că talismanul acestei ediții este brazilianul Moura. În fine, dacă mai merita cineva ceva, atunci aceea nu putea fi decât blonda care a invadat (!) terenul, iar ceea ce merita erau niște cadre mai generoase.

Vorbind mai aplicat, penalty-ul din prima jumătate de minut a stricat finala, așa se întâmplă când dai din aripi în preajma mingii. Miza și-a pus amprenta chiar și asupra unor echipe considerate pe bună dreptate ofensive. N-am reținut nicio fază grandioasă, nici colectivă, nici la nivel individual. Sud-coreeanul Son, cel care ne obișnuise cu șerpuirile sale, n-a mai fost în stare să facă depășiri banale în situații de unu la unu, practic neizbutind să se ridice la înălțimea momentului. În ce-l privește pe Kane, era previzibil să nu exceleze după atâta convalescență, dar nici n-a fost alimentat cu baloane, Eriksen trăind mai mult din amintiri. Cum spuneam, păcat de Moura și de visul său năruit, nici jumătate de oră n-a primit de la antrenorul pe care l-a făcut mare la Amsterdam. Dincolo, la învingători, toată admirația pentru sobrietatea lui Alisson Becker, brazilianul cu nume german a fost realmente fără fisură, în timp ce Origi, indiferent ce se va întâmpla de acum încolo cu cariera lui, prin golul din final și prin dubla reușită împotriva catalanilor, și-a pus definitiv pecetea pe această cupă, așa cum a făcut Goetze cu Cupa Mondială din 2014. Cât despre Salah, fie și grație unui penalty transformat, se menține în cursa pentru Balonul de Aur, unde mai are ocazia să puncteze la Cupa Africii, găzduită chiar de Egipt.

Felicitări cormoranilor, dar să fie conștienți că n-ar fi ajuns aici dacă nu-și găseau sălaș în piscinele românilor, adevărate oaze în deșertul european!