Doru POPOVICI

Am mai scris şi am mai spus asta de foarte multe ori, în toate locurile unde mi s-a oferit ocazia de a scrie sau a vorbi despre fotbal, fie în presa scrisă, fie la radio sau la televiziune, anume că în lumea sportului de performanţă, a fotbalului în special, în argoul/jargonul specific, antrenorului i se spune "dresor". Cei care îl numesc aşa sunt chiar sportivii, fără însă că asta să însemne că ei îşi asumă statutul de animale. Se poate lesne deduce de aici faptul că antrenorul are şi un rol să spunem social, dincolo de pregătirea fizică, tehnică şi tactică, revenindu-i şi rolul de şef peste turma antrenată. Pentru ca lucrurile să evolueze în sensul dorit, e necesar ca dresura să fie eficientă, să se finalizeze cu performanţe în plan sportiv şi cu o prezenţă rezonabilă în plan uman. Este de la sine înţeles şi că "dresorul" trebuie să fie el însuşi o persoană şi educată şi autoritară, iar pe plan profesional să nu aibă lacune. Lăsând aceste speculaţii pur teoretice deoparte, să vedem care e calitatea materialului uman la noi: avem sportivii şi "dresorii" care să facă performanţă, dar să şi merite să fie admiraţi, să constituie modelele despre care se tot vorbeşte?

Mă tem că dacă aş scrie tot ce gândesc, mi-aş face duşmani şi printre oamenii de sport, şi printre cititori. Am să spun doar că dintre toţi antrenorii de prima ligă din România, nu cred că există măcar unul singur apt de a dirija o echipă măcar de liga secundă în vreuna din ţările cu fotbal serios. În principiu, antrenorul campioanei ar trebui să fie cel mai bun dintre toţi. Se numeşte Dan Petrescu şi a fost realmente un fotbalist excepţional, titular vreme îndelungată la una din cele mai bune 10 echipe din lume, Chelsea, loc unde nu ascunde că ar vrea să ajungă într-o zi antrenor. Chiar o vedeţi pe Chelsea antrenată de Petrescu, adică jucând cu curul în poartă 90 sau 120 de minute, meci de meci? Şi încercând să câştige mereu cu "cel mai frumos scor" (citat din Petrescu), 1 - 0? Şi chiar credeţi că ăia de acolo s-ar lăsa dresaţi de un frustrat care vede în orice fluier de arbitru un atentat la onoarea şi cariera sa? Dar ziariştii britanici, băieţi cu tot umorul la ei, credeţi că ar aprecia ranchiunele şi bosumflările celui poreclit "Bursucul"? Uite, de aia "dresorii" noştri sunt cei mai buni din lume... dar doar la ei acasă.