Aproape sigur dumneavoastră ştiţi răspunsul şi în ce ne priveşte pe noi, dar eu trebuie să mă limitez la Anglia, care a acordat titlul de campioană la potou. Se vede treaba că magia lui Liverpool nu lucrează prin intermediari, Brighton nefiind în stare s-o încurce pe City. Băieţii lui Guardiola nici n-au apucat să simtă panica, ei egalând instantaneu şi securizând apoi rezultatul. Care spune aşa: patru echipe englezeşti domină competiţiile europene, dar acasă la ele e una încă mai făţoasă, mai valoroasă, chiar dacă... mai devreme acasă! Liverpool, victorioasă şi ea pentru a rotunji cel mai bun sezon din istorie, mai are finala Ligii Campionilor pentru a nu rămâne din respectivul sezon doar cu impresia artistică. E drept, cu acea impresie artistică nu ar rămâne numai Liverpool, ci şi noi, cu toţii. Mă întorc puţin la ea, căci data trecută nu mi-a ajuns spaţiul pentru o comparaţie între Alisson Becker şi ter Stegen. Când, în meciul tur, ter Stegen păstrase poarta intactă, spuneam că a fost ajutat din toate părţile s-o facă. În replică, Alisson a făcut acelaşi lucru la retur, dar fără ceea ce numim îndeobşte şansă. A rezolvat impecabil trei situaţii de unu-la-unu, plus cea a lui Messi, dar care nu era de luat, argentinianul şutând necaracteristic, în orb. Dar ter Stegen? I s-a întors norocul, luând patru, din care doar unul imparabil (Wijnaldum, cu capul). Golul lui Origi, deşi pe respingere, nu cred că i se poate imputa, el făcându-şi datoria iniţial, în fază critică. Apoi are ghinion încă şi mai mare la reluarea lui Wijnaldum, care îl prinde pe tranziţie, astfel încât încearcă să apere cu mâna din apropierea piciorului, mingea se duce în pământ, îl loveşte în spate şi intră. Şi pe Alisson l-a depăşit mingea în mod similar la şutul lui Alba, dar el era ieşit, astfel că a avut spaţiul necesar să se întoarcă şi s-o potolească. În fine, la cornerul ăla de poveste, inspiraţia subită a lui Arnold a fost posibilă fiindcă antrenorul le acordă încredere, le dă voie să improvizeze. Iar Pique a luat freză, n-a putut să scoată de pe linie precum Rakitic în tur. Dacă ar fi făcut-o, atunci cornerul ăla s-ar fi pierdut în decor, ca o găselniţă, ca un epigon al vestitei scheme de acum 10 ani a lui Rooney şi Giggs!