Doru POPOVICI

Primul: nu cred că băiatul ăla care a executat cornerul şi-a imaginat măcar pentru o fracţiune de secundă ca ăia doi, adică Pique şi ter Stegen, pot fi atât de proşti. Atât de desprinşi de tensiunea partidei, care ar fi trebuit de fapt să fie la paroxism în acele minute şi la acel scor. Mă gândesc că infatuarea e răspunsul la această problemă de enigmistică distractivă. Oricum, e clar că n-a fost o schemă lucrată, fiindcă ăla care a marcat golul a părut iniţial şi el surprins că vine o minge tocmai spre el. S-a trezit însă la timp. Ter Stegen şi Pique cred că mai dorm şi acum. 

Al doilea: Ajax Amsterdam a jucat 4 reprize contra lui Tottenham. Din ele, a câştigat 3. Tottenham nu a câştigat decât una, ultima. Aia care a fixat pe tabelă scorul calificării, 2-3. O voce autorizată vorbea ieri într-un ziar despre nedreptatea pe care o generează dublarea golurilor înscrise în deplasare, argumentând că de fapt golul al treilea al lui Tottenham era de fapt doar golul egalării scorului general! Şi zău că avea dreptate. Poate că a venit vremea renunţării la prostia asta, aşa cum vom renunţa şi la cretinismul cu "ora de vară".

Al treilea: Valencia a înscris repejor primul gol, după care mai avea teoretic nevoie doar de încă unul pentru a se califica în finală. Numai că jucătorii ei nu păreau deloc convinşi că se poate. Tot aşa cum cei de la Arsenal erau la fel de relaxaţi ca şi până atunci, etalând o forţă pe care cred că doar echipele englezeşti o au. Continuarea a fost una logică, Arsenal câştigând practic fără efort. Dacă s-ar fi jucat 3 zile la rând, tot Arsenal ar fi câştigat finalmente, eventual cu 104 la 102.

Al patrulea: Haţegan este un arbitru nu doar bun, ci şi extrem de norocos, din moment ce rarele (dar marile!) prostii pe care le face rămân fie acoperite de evoluţia ulterioară a scorului, fie nepedepsite din nu ştiu ce motive. Alaltăieri, când mai erau puţine minute, deşi era la câţiva metri de locul faptei, n-a acordat lui Chelsea un penalty care era cât pe ce să se lase cu o infirmitate pe viaţă! Dovada e că atentatorul a cosit atât de tare încât el însuşi a plecat pe targă! Norocuţul lui Haţegan a fost că în cele din urmă Chelsea a câştigat la loviturile de departajare. Nu vreau să mă gândesc ce ar fi fost dacă se calificau nemţii.