Gabriel MANȚĂ

Un meci precum Barcelona-Liverpool ar trebui analizat pe câteva pagini, ca în presa sportivă de acum 10-20 de ani. Cu câteva editoriale pe lângă cronică, scheme și statistici, cu fiecare jucător luat în parte și caracterizat, cu declarații la cald și la rece, tot tacâmul. Toate astea mi se învârtesc și mie în cap, așa că voi încerc să fac o drastică selecție în ceea ce-o privește pe Barcelona. Ter Stegen e de ceva vreme cel mai bun din lume, dar el a fost ajutat din toate părțile să păstreze poarta neperforată. Mané a trimis peste la o centrare la întâlnire (spre deosebire de Suarez, care abia acum a spart gheața în sezonul ăsta de LC!), șuturile lui Milner și Salah, la lung, nu erau de luat, apoi Milner, central, a șutat la fel de central, ceea ce i-a permis neamțului să rețină (!), pentru ca la acea dublă ocazie să fie salvat de Rakitic și de bară. Învierea lui Piquet, că tot suntem în zonă, este și ea un fel de minune. Anul trecut, poate vă mai amintiți, a avut un lung șir de meciuri consecutive pe conștiință, n-aș fi crezut că-și mai revine, darmite să joace poate cel mai bun fotbal de care e capabil! Mai mult, la ultima fază cine a sprintat alături de Dembélé și Messi? Exact. Și sunt convins că el nu s-ar fi făcut de rușine cu o finalizare a la Dembélé, care trebuie să ia notițe de eficiență în fața porții de la van de Beek, adică de la unul mai vârstnic cu doar o lună! În centrul apărării Pique părea că s-a sudat cu Umtiti, dar iată-l pe Lenglet ajungând de neînlocuit. Iar cu Alba și Semedo (nu Sergi Roberto, care e o improvizație și doar avansat își accesează randamentul obișnuit), defensiva devine ”dofensivă”. La mijloc sunt încă senatori Busquets și Rakitic, alături de care Valverde l-a preferat de data asta pe Vidal, probabil pentru o mai mare agresivitate, dar părerea mea e că Arthur se pliază mai bine stilului consacrat. În față, locul lui Neymar n-a fost încă adjudecat, Coutinho și Dembélé fac cu schimbul, alternând la fel și reușitele. Cât despre Suarez, mare risipitor, dar și mare pișicher. Caracterul ar putea să-i joace o mare festă la retur, toată lumea îi va fi potrivnică, iar orice reacție nepotrivită e pândită de galbenul care echivalează cu absența în finală.

În fine, Messi. Dincolo de reușitele sale care banalizează geniul, atitudinea e total diferită față de ceea ce arăta până de curând, când nu vedeai gesturi sau cuvinte de reproș la el. N-a vorbit de complezență la începutul sezonului, chiar își dorește ”urecheata”. Iar când Piticu e așa pornit, nu văd ce l-ar putea opri. Ce s-a întâmplat anul trecut pe Olimpico e mai mult unic decât rar, Barcelona va înscrie pe Anfield.