Doru POPOVICI

E dincolo de orice dubiu faptul că ori de câte ori are ocazia, domnul Becali Gheorghe încearcă să fitilească, să bage câte o strâmbă, să stârnească discuţii în tabăra adversă, oricum s-ar numi aceasta. Procedura este în mod evident valabilă doar pentru uz intern, din mai multe motive. Primul ar fi acela că există reglementări internaţionale referitoare la tipul de discurs pe care un oficial are dreptul să îl ţină, precum şi la perioada când o poate face. În niciun caz nu este permis ca în preajma unui meci contra unei anume echipe să vii tu, patron al celeilalte, şi să declari că cei mai buni doi, trei dintre adversari (dacă nu toată echipa!) sunt ca şi cumpăraţi şi că preţul pe care îl oferi pe aceştia este încă mai mare decât s-a cerut vreodată pe aceştia. Al doilea motiv este acela că pentru a acţiona astfel la nivel internaţional este nevoie să stăpâneşti măcar o limbă de circulaţie planetară. În cazul domnului Becali, chestiunea iese din discuţie, dumnealui fiind foarte mulţumit când se face înţeles în limba maternă (poate tocmai de asta are şi ticul acela verbal cu "...Mă-nţelegi?", repetat la finalul oricărei propoziţii, aţi sesizat?). În sfârşit, cei din afara spaţiului fotbalistic mioritic nu prea pun botul la golănii de tip becalian, pe care le tratează eventual doar cu hohote de râs. Concret: înaintea meciului cu Viitorul, domnul Becali anunţase că îl ia antrenor pe Hagi ăl' Bătrân, căruia îi dă şi un salariu ca pentru el, adică fix un milion de coco, iar pe Hagi ăl' Tânăr îl cumpără cu 16 milioane cash, başca un bonus de 25% din vânzarea ulterioară afară, care desigur s-ar fi ridicat la vreo 80 de alte milioane! Dacă în loc de Viitorul şi Hagi ar fi fost vorba de Botoşani şi, să zicem, Golofca, poate că ar fi pus botul cu toţii şi FCSB ar fi bătut cu 1 sau 14 la zero. Cu ăilalţi n-a funcţionat ghiduşia, aşa că egalul de pe litoral a însemnat pierderea titlului. Ciudat, a doua zi după meci, domnul Becali n-a mai pomenit nimic de nimeni din neamul lui Hagi, lăsându-mă să deduc că deşi aceştia tocmai făcuseră dovada că-s mai buni decât tot ce are el la Bucureşti, uite-aşa, de-al naibii, nu-i mai ia!