Mi-ar fi fost tare drag să scriu despre omul pe care îl consider nu doar cel mai mare jucător de tenis din istoria acestui sport, ci chiar cel mai grozav sportiv produs de specia umană, Roger Federer. Numai că nu ştiu dacă Gabi Manţă, colegul meu de rubrică, şi-a epuizat comentariile tenisistice, aşa că îi ofer ocazia să-i aducă el lui Roger elogiile mai mult decât cuvenite acum, când a câştigat primul titlu din cea de a doua sută. Nu cred că va atinge 200, dar recordul omologat de 109 titluri cred că îi este la îndemână. Faptul că a câştigat la pas finală cu Isner nu cred că poate fi pus pe seama accidentării măciucarului în setul doi, întrucât, perfect sănătos, îl pierduse pe primul la 1! Noroc e însă în cazul Simonei Halep care pare să recidiveze în maniera în care avansa în clasament în urmă cu vreo 3 ani: după fiecare înfrângere, mai urca un loc sau două! Aşa s-a întâmplat la Miami,unde a urcat de pe 3 pe 2, după o înfrângere cât se poate de clară. Bine măcar că nu ne-a mai povestit că s-a rupt de plâns în vestiar după, aşa cum zisese la Indian Wells. Tot cu mult noroc a câştigat Lewis Hamilton cursa din Bahrain, unde Leclerc avea un avans uriaş cu vreo 12 tururi înainte de finish. Numai că nişte chestii la motor l-au făcut să piardă locul 1, apoi şi locul 2, iar când era să plece de pe podium, Verstapen urmând să-l depăşească în câteva sute de metri, l-a lovit şi pe el o bucăţică de noroc chior, pe pista explodând un motor şi făcând să intre safety car-ul, în urma căruia s-au târâit cu toţii ultimele 3 tururi, astfel că Leclerc s-a ales cu locul 3! Hai că mai avem: noroc că Steaua a câştigat totuşi meciul, că altfel vă imaginaţi ce ar fi fost la gura lui Gigi la adresa brigăzii lui Haţegan! Norocul lui Haţegan, al lui Sovre şi al lui Sebi (că de data asta au greşit toţi, în mod egal) a fost scorul final, acelaşi cu al altor norocoşi, numiţii Real de Madrid. A fost 3-2 contra ultimei clasate, Huesca, cu golul victoriei înscris în ultimele minute. Dacă nu venea, ce credeţi că ar fi spus publicul despre antrenorul Zidane, cel care n-a găsit nimic mai breaz de făcut decât să-l pună în poartă pe fiu-său! Dar Zizou este şi el nu doar un mare antrenor, ci şi un mare norocos.