Gabriel MANȚĂ

Sunshine Double, adică turneele de Masters (şi Premier Mandatory, totodată) de la Indian Wells şi Miami, se va fi încheiat aseară cu finala masculină dintre Federer şi Isner. Promiteam material adunat pe parcursul turneului masculin şi numai Simona ar fi putut împiedica acest lucru, dacă ar fi ajuns în finală. O înfrângere cu Pliskova n-ar fi fost o dramă, căci jucătoarea din Cehia nu e atât de slabă încât să ia bătaie non-stop de la Simona, odată şi odată trebuie să întrerupă seria, însă modul abrupt în care Simona începe să o ia la vale în unele meciuri devine îngrijorător. Să-ţi pierzi serviciul de 3-4 ori la rând nu poate fi scuzabil, mai ales când vezi în finală o jucătoare ca Barty împrăştiind aşi în toate direcţiile, deşi este cu 2 centimetri mai scundă decât Simona! Trofeu mai mult decât meritat pentru australiancă, a etalat un adevărat evantai de lovituri.

În ceea ce-i priveşte pe băieţi, constanta celor două turnee a fost Federer, atingând finală la ambele. Asta şi pentru că primii doi favoriţi au ieşit repede (ca să nu mai vorbim de Thiem, învingătorul de la IW). Djokovic se pare că dezvoltă o alergie la jocul lui Bautista-Agut, l-am văzut din nou fără soluţii în faţa spaniolului, care se încarcă suplimentar la confruntările cu liderul ATP. Dar mostra de ridicol a furnizat-o Zverev... Ferrer se afla într-un tur de onoare înainte de retragere, iar un 2-6 cu favoritul 2 era cât se poate de firesc. Numai că Zverev consideră treaba rezolvată şi dispare de pe teren în chiar primul game din setul secund: 3 duble greşeli, Ferrer zice gracias şi ridică nivelul, egalând la seturi. Zverev se panichează ca un începător, nu mai e capabil să dea la linie fără să greşească, aşa că încearcă ceva pierdut din start: să-l facă la ţăcăneală pe Ferrer! Acesta zburdă, se bucură, zâmbeşte şi face o victimă ilustră.
Am văzut şi eliminarea lui Dimitrov în faţa relativ modestului Thompson: bulgarul a fost deplorabil, dar sunt sigur că ar fi lider detaşat într-un clasament al diferenţei de viteză dintre serviciul 1 şi 2! Mi-am făcut program nocturn pentru a vedea cât mai multe din meciurile celor din NextGen, multe chiar între ei. Astfel, Şapovalov a avut aproape exclusivitate, l-am văzut trecând succesiv de Rubliov, Tsitsipas şi Tiafoe. Fiecare dintre aceştia au cel puţin câte un titlu ATP în palmares, canadianul încă îl caută, deocamdată s-a oprit în semifinala cu Federer. Despre parcursul acestuia din urmă şi despre finală, data viitoare.