...Şi uite-aşa, după ce ne-am îmburicat ceva vreme, la "momentul adevărului" ne-am mai făcut o dată de panaramă, ieşind bătuţi dintr-o confruntare în care, dacă ar fi jucat în locul nostru, mai bine de jumătate din naţionalele europene ar fi bătut la Suedia ca la hoţi. În meciul nostru însă, mai degrabă a funcţionat zicătoarea aia clasică: "S-a-ntâlnit hoţul cu prostul", în care hoţul a fost, desigur, Suedia, care a furat toate cele 3 puncte, nouă rămânându-ne statutul de... celălalt! Exact aşa cum anticipasem sâmbătă, în ediţia online a ziarului, România s-a înscris cu preconizatul elan în bătălia (grea, dar frumoasă!) pentru locul 4 în grupă. Zic asta, deoarece şi Spania, şi Malta au acumulat câte 3 puncte, alături de Suedia, noi împărţind deocamdată locurile 4 şi 5 cu Norvegia, pe care însă nu doar eu, ci şi specialiştii o creditează cu şanse mai mari decât pe noi. Vin, aşadar, vremuri grele, pe care nici victoria de diseară, contra Insulelor Feroe, n-o să le îmblânzească. Foarte grav e că şi atunci când selecţionerul concepe o formulă ofensiva, ba chiar ultraofensivă, după cum o considerau comentatorii, spiritul de căcănar nici nu moare, nici nu se predă, ci îşi vede de ale lui. Astfel, "ofensivii" noştri atacau mai mult de-a latul, iar când încercau să o facă şi în adâncime, ori era pasa prea lungă (sau viteza ca de melc a alergătorului!?), ori destinatarul nu pricepea intenţia, astfel că privea luuung către mingea care se ducea, vorba Mihaelei Buzărnescu, în morţii mă-sii! Păcat de golul realmente extraordinar reuşit de Keşeru (e chiar groasă dacă a ajuns să înscrie Keşeru pentru naţională!) dacă nu ne-a adus nici măcar un punct. Cât priveşte apărarea, lăsaţi! Ideea e că Grigore poa' să se ducă de unde-a venit la bulgari, iar Moş Săpunaru să stea moţăind în continuare. Ideal i-ar fi în tribună. Încă una şi mă duc: când am zis că fotbalul american nu-i mai breaz decât cel arăbesc, habar n-aveam că va veni Piticu' ăla newyork-ez ca să ne-o confirme cu vârf şi-ndesat.