Gabriel MANȚĂ

Am început ca niște victime, iar până la urmă am fraternizat cu agresorul. N-am dat decât un gol, ca să nu-l supărăm, și nici noi să nu părem prea slabi și resemnați. Nu cred că trebuie să mai vorbim despre dezamăgire în ceea ce privește rezultatele echipei naționale. Mai degrabă e chestiune de hazard. Când am terminat la egalitate cu Serbia, 2-2, am avut noroc sau poate am beneficiat de norocul lui Țucudean. Acum am avut ghinion de neșansa lui, dacă mi se permite această exprimare. Sigur că și cu Suedia puteam să ne scoatem. Primul gol a fost ciudat rău, Manea s-a dus la intercepție ca la mijlocul terenului, atingând mingea doar cu crampoanele, Grigore a respins în adversarul direct care s-a trezit cu mingea pe tavă, iar Tătărușanu încă n-a apucat să învețe poziționarea picioarelor la de Gea sau ter Stegen. Și aici zicea Contra că stăm cel mai bine, la portari. Corect, prin comparație cu alte compartimente, dar în absolut Tătărușanu e doar un portar bun și atât. Dacă era foarte bun, juca la o echipă de Liga Campionilor. În centrul defensivei, pe oricare parte am fi sucit-o, cu sau fără Chiricheș, tot prost ieșeam. Săpunaru și Grigore aveau fiecare cotă de 4 pentru cartonaș galben, am pariat separat pe fiecare, gândidu-mă că n-o să am emoții pentru dublarea banilor, unul din ei sigur se îngălbenește. A fost bonus, s-au îngălbenit amândoi. În locul lui Contra aș ține geana pe nou-venitul de la Mediaș la FCSB, cred că e ceva stofă acolo.

La mijloc, Chipciu a făcut uitate ultimele meciuri la națională, adică alea bune, de data asta fiind o adevărată mașină de pierdut mingi. Băluță chiar nu e rău, are personalitate și cred că poate reprezenta un punct fix al naționalei pe termen lung. Răzvan Marin – clar sub posibilitățile sale, assistul nu poate șterge impresia generală, mai cu seamă acel voleu ratat. Mitriță – și mai mult sub standard, dar el a jucat în linia de trei de susținere, deci mai mult mijlocaș decât al doilea atacant. Cât despre Stanciu, el a mișcat cât timp n-a fost rezultatul defavorabil, dispărând apoi când era mai mare nevoie. Cu atât mai puțin ne puteam aștepta să redreseze Ianis Hagi situația, introdus sub presiune. Pușcaș a fost într-o situație ingrată în prima repriză, ca unic vârf, nealimentat cu mingi, reușind totuși să-și creeze o ocazie la acea lansare stingheră. Keșeru – oportunist, cum îi stă bine unui vârf, dar nu-l văd mai mult decât o soluție de back-up, adică exact ce a fost. Ar trebui să batem Faroe la 3 goluri ca să nu cădem deja în depresie.