Mărturisesc că m-am săturat de meciuri care încep cam pe când, în condiţii normale, te întorci în pat de pe o parte pe cealaltă, între două vise. Am ajuns să îmi reglez bioritmul în funcţie de ora programată pentru meciul lui Halep ori Buzărnescu, mai de curând şi al Biancăi Andreescu, deşi pe zi ce trece sunt tot mai convins că nu e româncă. Dovada supremă în acest sens mi-a adus-o în meciul de alaltăieri, contra unei românce 100%, pe nume Irina Begu. Înainte de a continua, vă propun un salt în timp, mai exact în urmă cu doi ani, cred, dacă nu chiar trei, când o jucătoare de tenis, desigur româncă, a reuşit uluitoarea "performanţă" de a conduce în tie-break cu 6-0, dar doar pentru... a-l pierde cu 6-8!!! N-am nerv să caut pe Google, dar am aşa, o vagă bănuială, că e vorba chiar despre numita Begu. Înapoi la meciul cu Andreescu. Aşadar, după un set câştigat oarecum la pas, cu 6-4, a urmat o demonstraţie de forţă a Irinei împotriva proaspăt laureatei de la Indian Wells, aceeaşi cu cea care o bătuse în primul tur de acolo, întorcând în decisiv de la 1-3 la 6-3. Ştia, aşadar, Irina, de ce e capabilă Bianca, aflând asta pe propria-i piele. De această dată, Irina a ajuns în setul 2 la 5-1, zburdând realmente pe teren în faţa unei Andreescu complet debusolate şi apatice. Omul de lângă mine zice: hai, că de data asta o bate. Îi răspund că am impresia că Begu e aia care a pierdut în tie-break de la 6-0, şi că oricum eu n-o cred învingătoare decât când dă interviul de după. La minge de meci îmi zice iar că e gata. Şi aşa a şi fost...numai că invers! Begu a început parcă să nu mai recunoască racheta, mingea, publicul, terenul şi fileul. În rest, era ea însăşi: privirea limpede, senină, exact de parcă se uită la poartă nouă! Cei care n-aţi văzut meciul aţi făcut economie de ţigări, de băutură sau de antinevralgice, de la caz la caz. Îmi propun (deşi ştiu că n-o să mă pot ţine!) să nu mai urmăresc niciun meci al numitei Begu Irina. Nasol e că şi după ce s-a cărat asta, tot spre dimineaţă urmează să mă culc, întrucât ale noastre, cele rămase, sunt programate după miezul nopţii. M-am săturat de turneele de tenis din Australia şi America. Vreau la mine în Europa!