Gabriel MANȚĂ

Dupăce anul trecut Mihaela Buzărnescu escalada furios clasamentul WTA, acum este rândul unei alte fete cu ”escu”în nume. Bianca Andreescu este tot a noastră, unul din roadele acestui exod de nivel planetar care a lovit o ţarăîn care e nevoie săse dea o lege ca săse facăo autostradă(de parcăi-ar păsa cuiva de legi!), iar un cetăţean exasperat aratăautorităţilor cum se face. Se tot spune căSimona Halep nu datoreazănimic României, căsuccesul ei este unul personal, datorat familiei. Ei bine, cu atât mai puţin Bianca nu datoreazăceva ţării de origine. Succesul ei este eşecul sistemului nostru. Reciproca nu e valabilă, dacăeram vreun model de succes, tot de succes era şi ea, doar căreprezenta România în lume. Acum, dupătriumful la un turneu de calibrul Indian Wells, se declarăonoratăcăjoacăpentru o ţarăminunatăcum e Canada. Adevărat, o invidiazăşi americanii. Trecând la tenis efectiv, finala cu Kerber a părut mereu la îndemâna fetişcanei de 18 ani, chiar şi când pierdea set. Ca şi cum îşi trăgea puţin sufletul. Crescutăpe hard, are jocul adaptat perfect acestei suprafeţe, însătalentul o recomandăpentru a performa în timp şi pe celelalte suprafeţe. Va fi celălalt sens al drumului de la zgurăla hard parcurs de Simona.

La băieţi, Dominic Thiem, cel considerat urmaşul lui Nadal pe zgură, dar şi urmaşul lui Federer la eleganţa reverului cu o mână, a profitat de hardul lent de la IW, un fel de zgurăa terenurilor de hard, şi l-a învins pe campionul elveţian. În câteva momente l-a ajutat şi Roger, în altele a găsit răspuns genial austriacul. Am săenumăr patru astfel de momente, toate pe finalul setului decisiv. La 4-3 pentru Roger, acesta se duce la 30-0 pe serviciul advers şi dominăurmătorul punct, iar când are posibilitatea de a lovi cu dreapta din teren, cu Thiem izolat într-un colţ, se înfige precipitat în minge şi trimite în aut. În loc de 3 mingi de break şi perspectiva de a servi pentru meci, game-ul se echilibrează, ajunge în prelungiri şi pânăla urmăThiem şi-l adjudecă. Federer o ia de la capăt, îşi câştigălejer serviciul, iar în următorul game de retur ajunge la 30 egal. Un punct acum i-ar fi adus minge de meci, iar dupăun schimb de pe fundul terenului, încarcăo minge cu reverul slice şi pleacăla fileu. Aici, credit şi lui Thiem căşi-a ţinut firea şi a reuşit passing-ul de rever în cross, dar Roger putea face mai mult acolo, la plasă, unde a agăţat mingea doar cu rama. În fine, la 5-5, Federer a făcut cadou break-ul prin selecţia loviturilor, plasând douăscurte consecutive. Mai întâi una de rever, trimisăbine de pe fundul terenului, dar sprintul austriacului şi săltarea mingii peste fileu, la linie, au venit din purăadrenalină. Nimic de reproşat aici lui Federer, era marcăînregistratăcâştigarea unor astfel de puncte. Dar apoi? Dominăpunctul, intrăîn teren şi, de data asta cu forehandul, trimite o scurtăîn acelaşi loc! Nu aşnumi-o ambiţie neapărat, poate o ciudăcăpierduse punctul precedent fărăa greşi ceva şi simţea nevoia de o verificare. Ceea ce conteazăe că, în afara faptului căşi-a irosit poziţia câştigată, a mai greşit şi execuţia, iar de aici meciul s-a dus la vale. În ceea ce-l priveşte pe Thiem, este bulversant pentru suporterii lui, printre care mănumăr de câţiva ani, săfie serviţi de multe ori la rând cu poşircă, iar apoi brusc cu cea mai bunăşampanie!