Gabriel MANȚĂ

Două seri la rând m-am întrebat buimăcit la ce naiba tocmai m-am uitat. An de an asistam la câte o nefăcută, gen Barcelona-PSG 6-1 după 0-4 sau Roma-Barcelona 3-0 după 1-4, dar acum ne-au lovit două de record, una după alta. Dacă ar trebui să arăt cu degetul pe cineva de la Real, acela ar fi Ramos. Marele căpitan. Da, mare şi în joc, el a tras Realul după el la vreo două finale de LC, dar mare şi în trufia lui prostească. Păi ce te făcea, mă, să consideri calificarea rezolvată şi să provoci ”galbenul”, când Ajax v-a călărit ca pe o trupă de amatori şi numai insensibilul VAR şi o cârcă de noroc v-au scăpat de un rezultat slab la Amsterdam?! Uite că puştii lăncieri au început în aceeaşi manieră, iar de data asta au vârât-o în aţe, făcând şi spectacol, în timp ce tu, Ramos, te trăgeai pe sticlă în tribună! Dacă unui asemenea specimen i se mai pune banderola pe mână, atunci Realul îşi merită soarta.

Şi a venit şi ziua a doua. PSG se liniştise, fără Neymar şi Cavani izbutise un 2-0 în deplasare la United. Scriam atunci că scorul şi eliminarea lui Pogba i-au aranjat pe englezi, calificare fiind compromisă. Ca să-mi dea dreptate şi mai abitir, MU devenise între timp spital ambulant! Şi atunci cum a fost posibil? Aici nu existau indicii, ca la Ajax, o formulă mai bună de echipă a englezilor jucase prost acasă, iar acum una mult mai slabă era chemată să surmonteze la Paris o diferenţă de două goluri. O înlănţuire abracadrabantă a detaliilor a făcut posibil acest lucru. Început grotesc, pasă de începător dată de favoritul neamţului de pe bancă, demarare de pensionar a lui Thiago Silva şi 0-1. Nimic insurmontabil, Mbappé lucrează faza egalării. Din senin vine un şut la poartă al lui Rashford, mingea udă prinde pământul şi clişeul care vine în completare e că Buffon are patruj de ani şi de-aia greşeşte, de parcă toată tinereţea n-o fi făcut-o. A reţine mingea în circumstanţele alea ţine de tehnică şi de respectarea statutului, nu de vârstă. Fiindcă e cine e, Buffon a încercat să reţină acea minge, nu s-o respingă inestetic în lateral, cum ar fi făcut poate un portar ”no name”. Dar nici acum nu era panică, deşi MU mai avea nevoie de un gol. Ultimul lucru care trebuia făcut de parizieni era să meargă cu scorul ăsta până spre final. Nu şi-or fi propus, dar aşa a ieşit, mai ales că Mbappé a ratat singur cu portarul. Se întâmplă, n-o fi singurul din lumea asta care ratează astfel. Dar chiar în meciul în care o comit şi fundaşii, şi portarul? Da, şi încă nu se terminase... Când e să meargă totul prost, hop şi VAR-ul care chiar începe să schimbe destine. Unde trebuia să-şi ţină Kimpembé mâna?, clama disperat Neymar de pe margine, peste care se adună anii şi el rămâne un figurant în marea piesă a fotbalului. Cotul şi încheietura lipite de corp, ăsta ar trebui să constituie abc-ul copiilor care se apucă de fotbal. Când nu era ”ochiul de şoim” pe jucător, acesta putea să mimeze firescul, mărindu-şi intenţionat suprafaţa corpului. Nu e neapărat cazul acum, dar mâna era depărtată de corp, iar sărmanul Kimpembé n-a fost salvat nici măcar de linia careului, era chiar deasupra! Şi uite aşa, după finala din ’99, United a mai scris o dată istorie. La dictarea lui PSG.