Doru POPOVICI

În ultima etapă din La Liga, cele două mari, între care oarecum fraudulos s-a strecurat anul acesta Atletico Madrid (staţi liniştiţi: până la sfârşitul campionatului se cară de acolo, faceţi pariu?) au avut prestaţii demne de comentat, cu menţiunea că nu în acelaşi registru. Vreau să spun că Real s-a mai făcut încă o dată de râs, şi că doar întâmplător, dar şi cu un ajutor consistent din partea arbitrilor, a câştigat un meci pe care nu avea niciun motiv să nu îl piardă. Pentru cei care n-au urmărit meciul, trebuie arătat că ambele goluri ale Real-ului au fost înscrise din penalty, primul din ele pentru un henţ la fel de vizibil ca acela pentru care Levante a primit... salutări! Adică arbitrul nici măcar n-a consultat VAR-ul, ceea ce e jenant. De partea cealaltă, Barcelona a mai dat un recital de mare virtuozitate, desigur sub conducerea lui Messi, ale cărui reuşite l-au transformat într-un fel de... Nadia Comăneci, din moment ce un reputat ziar spaniol de specialitate i-a dat nota 10! Iar asta se petrece cam o dată la câţiva ani. Mai toată lumea se întrece în a elogia golul acela din voleu, pe care îl şi compară cu o altă reuşită devenită clasică: aceea a lui Zinedine Zidane, cu care Real a câştigat un trofeu numit Liga Campionilor. Strict obiectiv privind lucrurile, reuşita lui Zizou a fost clar mai frumoasă, iar conjunctura este şi ea de partea sa. Dar, incontestabil, şi golul Piticului a fost formidabil. Mie însă mi-a plăcut mai mult cel prin care a finalizat hat-trick-ul, mingea aia înţepată delicat peste portar, o execuţie de o fineţe absolut excepţională. Faptul că Messi a înscris de 3 ori şi a mai dat şi pasă decisivă la golul al patrulea justifica pe deplin nota de 10. Dar ridică şi o întrebare, cea din titlu. Să-i dea Domnul viaţă lungă şi o carieră tot aşa, numai că invariabil vine şi ziua retragerii. Moment pe care Barcelona ar trebui să-l pregătească din timp, pentru a nu ajunge ca Real-ul de după epoca CR7.