Gabriel MANȚĂ

I-a revenit celui mai dezechilibrat meci din prima fază eliminatorie a Ligii Campionilor să spele rușinea acestui 0-0 cvasigeneralizat de la pauză. Ba chiar ambele partide de marți au avut același scor și la final, deși acolo musteau peste tot veleitățile ofensive.  Miercuri, nicio surpriză la Atletico-Juventus, aici X-ul la pauză era de luat cu ochii închiși. Ce a urmat apoi ridică o sprânceană. În fine, întâlnirea de care pomeneam la început, Schalke-City, a oferit goluri multe, trei numai în prima repriză, precum și răsturnări peste răsturnări. Aguero a deschis scorul, dar nemții au întors până la pauză din două penalty-uri, pentru ca apoi City să rămână în 10 și cu toate astea să întoarcă la rândul ei în ultimele 5 minute! Știu că pariorul preferă predictibilitatea unui 0-0 la pauză, dar nu toți microbiștii sunt pariori...

Cei doi corifei, Messi și Ronaldo, au rămas pe sec, ca și echipele lor. Ceea ce e mai mult sau mai puțin implicit. În cazul Barcelonei e aproape o axiomă dependența de Messi, din ce în ce mai accentuată în ultimii ani. La Lyon, argentinianul a fost dereglat la finalizare, șuturile sale ocolind poarta mai mult decât de obicei, iar cele cadrate n-au mai găsit o cale să se furișeze în poartă, ba pe sub portar, ba printre picioarele unui fundaș, cum nu o dată s-a întâmplat. În situația asta, nimeni n-a apărut cu ceva în plus. Suarez a fost aproape patetic, Coutinho timid, doar Dembélé și-a mai asumat finalizarea, dar el nu prea excelează ca precizie în general. Astfel, catalanii și-au făcut rost de un retur problematic, mai ales dacă Lyon marchează, ceea ce e perfect posibil.

Totuși, nu atât de problematic ca Juventus... Ronaldo a făcut ca M. Stoica, comparându-și palmaresul personal cu cel al echipei adverse, ceea ce s-a întors împotriva lui. Pentru Atletico a fost cam sadic când VAR-ul a anulat nu numai golul, ci și celebrarea lui, dar până la urmă a ieșit bine pentru Simeone și ai săi. Se poate spune că Juve își va juca sezonul la început de martie.