Doru POPOVICI

Dacă pe partea cealaltă de teren s-ar fi aflat Serena, nu Simona Halep, mi-e greu să susţin că deznodământul ar fi fost acelaşi, indiferent cum s-ar fi întors de la şedinţa de masaj (sau ce i-or fi făcut...) domnişoara Mertens, care a plecat găină şi s-a întors leu corcit cu crocodil. Eu zic că am văzut în viaţa mea destul sport (iar la număr de ore de vizionare, tenisul e clar pe locul 2, imediat după fotbal), însă nu de foarte multe ori mi-a fost dat să asist la asemenea răsturnări cum e cea care s-a produs cu Mertens. Paranteză: telespectatorul de lângă mine, care rareori urmăreşte întreaga desfăşurare a meciurilor (cu excepţia celor de snooker, unde măcar de la Ronnie te aştepţi oricând la schimbări de fix 180 de grade, ceea ce deja nu mai surprinde pe nimeni) a stat integral alături de mine de data asta, şi amândoi alături de Simona. După întrerupere, la ceva vreme, m-a întrebat dacă se ştie că Mertens ar avea vreo soră geamănă, care eventual să fi intrat în locul ăleilalte după pauza medicală. Nu, i-am răspuns că doar în familia Pliskovelor sunt două bucăţi identice, care ar putea eventual face ghiduşii din astea, cum făceau fraţii gemeni Munteanu, Anton şi Dumitru, în anii '60, când se apropiau deja de 40 de ani, la Petrolul Ploieşti: în prima repriză juca, să zicem, Anton, iar după pauză, de la cabine se întorcea... Mitică, purtând tricoul transpirat în prima repriză de frate-său! Toată lumea ştia chestia, dar realmente nu li se putea face nimic, aşa că practic Petrolul făcea o schimbare în plus faţă de oricare altă echipă. Mă mir doar că Muntenii nu s-au pensionat direct de pe gazon. Revenind la finala de la tenis, acelaşi telespectator mi-a spus-o de la obraz: atunci e drogată! Fiindcă, zicea ea, "o fi Simonică-ta tembelă şi se pierde când ţi-e lumea mai dragă, dar aşa o schimbare ca la Mertens, să fiu a naibii dacă se poate fără doping!". Analizând la rece, zău că înclin să-i dau dreptate: la reluare, Simona parcă n-a jucat mai rău că înainte, când era clar superioară, numai că Mertens ajungea fix la toate mingile, indiferent de locul unde cădeau ori de tăria loviturii. Ceea ce mă face să cred că, cel puţin de data asta, a fost vorba de un "masaj" nu de 8 minute, ci de vreo 8 miligrame...