De când am aflat ce este fotbalul şi cu ce se îndeletniceşte dumnealui, nu-mi amintesc să fi existat vreo perioadă şi vreun loc în lumea largă în care transferurile de sportivi să nu se fi făcut conform unor reglementări cât se poate de precise. Nu mai vorbesc de cele internaţionale, aproape inexistente până spre sfârşitul anilor '60, iar cele făcute aveau şi ele tot felul de chichiţe care le transformau în veritabile rarităţi. Regulamentele interne interziceau în cele mai multe campionate importul de jucători, iar prezenţa în echipa reprezentativă a oricărei ţări era condiţionată de cetăţenie, care se obţinea numai pe baza dovezilor de origine a familiei jucătorului. Doar aşa putea, de exemplu, legendarul Omar Sivori, să fi jucat şi în naţională Argentinei şi apoi a Italiei, demonstrând că familia sa argentiniană îşi avea originile în Italia. Erau vremurile în care nimeni nu-şi închipuia că va veni ziua în care vom vedea jucători negri în naţionalele Poloniei ori Danemarcei. Dacă ţin eu bine minte, primul fotbalist străin legitimat în Anglia a fost Osvaldo Ardiles, la Tottenham, în 1978, după ce acesta câştigase Campionatul Mondial cu echipa sa, Argentina, în acelaşi an. Vremurile au evoluat în aşa hal, încât se ajunsese, acum vreo 10 ani, ca în echipa de start a lui Chelsea să nu figureze niciun fotbalist englez! La noi, încă de pe când jucam eu, în anii '60 - '70, transferurile se puteau efectua doar în perioade limitate, în pauza de vară dintre două ediţii de campionat, sau în cea dintre tur şi retur, pe timpul iernii. Deşi nu ştiu să fi survenit modificări majore ale regulamentului de transferări, constat tot mai nedumerit de la un an la altul că în campionatul românesc se fac transferuri timp de... cam 365 de zile pe an, 366 în anii bisecţi! Ajungem astfel la situaţia paradoxală în care un jucător poate înscrie pentru o echipă în tur, pentru o alta în retur, şi pentru o a treia în play-off sau play-out! Situaţia este perfect anormală. Sau, altfel formulat, normală doar la noi! Tocmai de aceea, propun şi modificarea calendarului, care să nu mai cuprindă doar patru sezoane (anotimpuri) ci măcar 5, ca să poată cuprinde toate transferurile!