Ca orice doritor de frumos, de spectacol, în permanenţă caut ceva deosebit în sutele de ore de sport televizat pe care îl urmăresc luna de lună, de aproape 60 de ani. Acesta ar fi primul criteriu de selectare a acelor evenimente care promit momente memorabile. Un altul, de fapt chiar primul în ordinea importanţei pentru mine, este prezenţa sportivilor români în competiţii internaţionale. Indiferent de sport, dacă pe ecran este prezent şi un român, asta devine prima opţiune, în condiţiile în care am în faţă două televizoare şi un laptop, capabil şi acesta uneori de transmisii live. Tocmai de aceea, am suferit destul în ziua aia nefericită, în care la aceeaşi oră jucau Buzărnescu, Begu şi Copil. Alegerea devenise loterie pură, aşa că am ales să urmăresc cum ia bătaie cea care îmi este cea mai dragă, Mihaela Buzărnescu. Nu m-a dezamăgit, a luat-o de la Venus Williams, tocmai la timp pentru a o lăsa pe Venusica pradă Simonei. Ajuns aici, mă simt obligat să justific titlul de azi: oricât de mare ar fi sportivul sau echipa, oricâte performanţe, recorduri şi minuni ar fi făcut, tot se iveşte şi momentul în care se face de panaramă, în care nu îi iese nimic, în care poate să ia bătaie soră cu moartea de la oricine. Ia fiţi atenţi cum se petrec lucrurile: aşadar, Venus câştigă cu baftă porcească un meci în care evident mai bună a fost Buzărnescu, care însă s-a temut chiar de ideea de a bate monumentul. Apoi pe Venus o desfigurează Simona, care poate pentru prima dată în viaţă a intrat în teren conştientizând că ea este locul 1 în lume. Ei bine, la fix 48 de ore, pe Simona o loveşte Trenul, ceea ce nu miră pe nimeni. Numai că şi Trenul deraiază la două zile distanţă, sărind de pe şine când îi era lumea mai dragă şi scorul favorabil rău: 5 - 1 în decisiv! Nicio casă de pariuri din lume nu cred că ar fi pus cota mai mică de 1/100000 la un pariu de tipul "Pierde sau câştigă Serena setul în care conduce cu 5-1?" E clar, până şi Serena are dreptul la câte un dezastru, nu-i aşa?