Se ştie că Albionul nu lasă pariorul la greu, adică în perioada sărbătorilor de iarnă, dar de data asta chiar ne-a răsfăţat. E glumeţ să numeşti meciul anului unul disputat la început de 2019, pe 3 ianuarie, dar s-au nimerit bine lucrurile, derby-ul Manchester City – Liverpool chiar va rămâne cu această titulatură o bună perioadă. Era important şi contextul, cele 7 puncte distanţă dintre ”cormorani” şi ”cetăţeni” fiind cumva surprinzătoare. Acest avans fusese posibil doar datorită/din cauza inefabilului din fotbal, adică acelui rezultat din 22 decembrie, City – Crystal Palace 2-3! Cum să explici aşa ceva, mai ales când randamentul echipei lui Guardiola pe teren propriu ar fi fost maxim fără această înfrângere?! Dacă ne uităm în partea cealaltă, băieţii lui Klopp făceau şi ei legea acasă, victorii pe linie cu o singură excepţie: un 0-0 chiar cu City. Aşadar, de aici pornea marele meci, cu gazdele încercând să repare ce stricaseră cu gafa din urmă cu 10 zile, în timp ce oaspeţii s-ar fi mulţumit şi cu un egal. Nu mai vorbim de cazul unei victorii în deplasare, s-ar fi putut deja acorda titlul neoficial de campioană. Ce am primit, pe scurt? Un meci pe cinste, jucat la victorie de ambele părţi, aşa cum le stă bine unor antrenori pe nume Guardiola şi Klopp. Liverpool ar fi trebuit să deschidă scorul, chiar ar fi meritat, dar nişte centimetri rău distribuiţi au dus la bara interioară a lui Mané şi la stângăcia imediat următoare a lui Stones, care a degajat a disperare în propriul portar. S-a intrat la pauză cu avantaj pentru City după un şut violent din unghi al lui Aguero care l-a expus nu atât pe Lovren, cât pe Alisson. Se pare că Liverpool nu are încă portarul pe care îl merită. O combinaţie aeriană superbă între cei doi fundaşi laterali ai liderului a dus la egalarea vremelnică a lui Firmino, însă ultimul cuvânt l-a avut Sané, cu nişte bare interioare mai prietenoase cu ai locului. Prin urmare, campionatul se joacă, dar City are probleme de alt gen, fiind pasibilă de suspendarea din Europa, ceea ce ar elibera locul de CL pentru Arsenal sau, ironia sorţii, pentru United, care zburdă după despărţirea de Mourinho, rezolvându-şi meciurile de la pauză!