Fotbalul, un fel de Moș Crăciun

Nu este perioadă mai grea pentru iubitorul de sport decât asta care începe înainte de Crăciun și se termină după intrarea în noul an. Vorbesc despre iubitorul de sporturi „normale”, practicate pe vreme suportabilă și în locuri unde se vede și nițică iarbă! Adică nu zăpezi, gheață, pârtii, trambuline și alte d-astea, unde cuvântul de ordine este zgribuleala și unde competitorii sunt mai degrabă deduși decât recunoscuți, fiind ascunși în dosul căștilor, ochelarilor, măștilor etc., de parcă ar fi nu sportivi de mare performanță, ci spărgători de bănci sau teroriști! Puținii dintre ceilalți care se mai învrednicesc să se arate în public pe vremea asta sunt (tot ei, săracii!) fotbaliștii, pe care nici un fel de vreme nu pare să-i sperie. Ei, nu toți, ci doar ăia din țările unde clima nu e chiar ostilă vieții în general, și sportului în special. Adică în primul rând cei din Anglia, pe care nu ne mai săturam să îi elogiem an de an pentru abordarea asta formidabilă a ideii de sport, care trebuie practicat cât e anul de lung, adică inclusiv de Crăciun, de Anul Nou ori de Înviere. Vă reamintiți ce scandaluri erau la noi acum vreo două decenii în legătură cu etapele din campionatul de fotbal programate în Săptămâna Mare? Nuuu, noi nu putem juca în Sâmbăta Mare, că ne bate Domnul! Ei, hai, putem, dar mai de diminecioară, pe la 11 sau 12, astfel încât să ajungem la timp înapoi acasă, la slujba de Înviere. Ei, și? Ce dacă noi participăm la slujba de la Bamboo, ce, acolo nu suntem cu toții copiii Domnului!? Spre norocul nostru, al întregii nații, zic, iarna nu-i ca vara, deci nici Crăciunul că Paștele. Așadar, toată cioraneala asta cu programările dispare, din moment ce campionatul e întrerupt pe motiv de climă. De aceea, sărbătorile Crăciunului aduc chiar pacea și liniștea aia din colinde, ceea ce nu e tocmai rău. Dar, vorba clasicilor, aveți puțintică răbdare, că de săptămâna viitoare chiar începe balamucul, odată cu intrarea în noul an: se schimbă antrenori, se gonesc fotbaliști, se cumpără alții, pentru a ni se crea iluzia că sportul ăsta chiar e viu la noi. În fond, dacă Moș Crăciun există, de ce n-am crede că și fotbalul?