Doru POPOVICI

Nu este perioadă mai grea pentru iubitorul de sport decât asta care începe înainte de Crăciun şi se termină după intrarea în noul an. Vorbesc despre iubitorul de sporturi "normale", practicate pe vreme suportabilă şi în locuri unde se vede şi niţică iarbă! Adică nu zăpezi, gheaţă, pârtii, trambuline şi alte d-astea, unde cuvântul de ordine este zgribuleala şi unde competitorii sunt mai degrabă deduşi decât recunoscuţi, fiind ascunşi în dosul căştilor, ochelarilor, măştilor etc., de parcă ar fi nu sportivi de mare performanţă, ci spărgători de bănci sau terorişti! Puţinii dintre ceilalţi care se mai învrednicesc să se arate în public pe vremea asta sunt (tot ei, săracii!) fotbaliştii, pe care nici un fel de vreme nu pare să-i sperie. Ei, nu toţi, ci doar ăia din ţările unde clima nu e chiar ostilă vieţii în general, şi sportului în special. Adică în primul rând cei din Anglia, pe care nu ne mai săturam să îi elogiem an de an pentru abordarea asta formidabilă a ideii de sport, care trebuie practicat cât e anul de lung, adică inclusiv de Crăciun, de Anul Nou ori de Înviere. Vă reamintiţi ce scandaluri erau la noi acum vreo două decenii în legătură cu etapele din campionatul de fotbal programate în Săptămâna Mare? Nuuu, noi nu putem juca în Sâmbăta Mare, că ne bate Domnul! Ei, hai, putem, dar mai de diminecioară, pe la 11 sau 12, astfel încât să ajungem la timp înapoi acasă, la slujba de Înviere. Ei, şi? Ce dacă noi participăm la slujba de la Bamboo, ce, acolo nu suntem cu toţii copiii Domnului!? Spre norocul nostru, al întregii naţii, zic, iarna nu-i ca vara, deci nici Crăciunul că Paştele. Aşadar, toată cioraneala asta cu programările dispare, din moment ce campionatul e întrerupt pe motiv de climă. De aceea, sărbătorile Crăciunului aduc chiar pacea şi liniştea aia din colinde, ceea ce nu e tocmai rău. Dar, vorba clasicilor, aveţi puţintică răbdare, că de săptămâna viitoare chiar începe balamucul, odată cu intrarea în noul an: se schimbă antrenori, se gonesc fotbalişti, se cumpără alţii, pentru a ni se crea iluzia că sportul ăsta chiar e viu la noi. În fond, dacă Moş Crăciun există, de ce n-am crede că şi fotbalul?