Doru POPOVICI

Să recunoaştem că pentru iubitorii de sport, 2018 a fost un an greu. Aşa e de fiecare dată când în anul în discuţie are loc fie o olimpiadă, fie Campionatul Mondial de Fotbal. Apropo: 2022 va fi încă şi mai al naibii, deoarece World Cup urmează să se dispute în Qatar exact pe vremea asta, adică în perioada noiembrie - decembrie, din cauza temperaturii din zonă, ceea ce va face ca toate competiţiile fotbalistice (campionate interne, cupe europene, Campionatul Mondial al Cluburilor) să se desfăşoare după un program profund dereglat, cu totul altul faţă de oricare altul de până atunci. Asta ziceam: anul sportiv, în loc să se pregătească de iernat, iar suporterii să se ocupe de clasamente şi de statistici, va avea punctul culminant în apropierea Crăciunului, chestie de care gazdele competiţiei oricum n-au habar ce înseamnă. Noroc de Europeanul de Handbal feminin de acum, care constituie un preţios antrenament pentru atunci, oferindu-ne posibilitatea să ne acomodăm cu ideea de competiţie majoră în toiul iernii. Poate şi din această cauză, adică a apropierii sărbătorilor, rezultatele sunt absolut haotice şi imprevizibile, o consistentă majoritate a jucătoarelor părând mai degrabă cu gândul la cadouri pentru cei dragi de acasă decât la cum să se apere mai bine şi cum să găurească mai eficient poarta adversă. Alaltăieri, deşi prin prisma rezultatelor indirecte, în 3, Olanda (care ne distrusese) mie mi se părea mare favorită în partidă cu Norvegia (pe care o distruseserăm noi), am rămas uşor nedumerit de ce la casele de pariuri cotaţia infinit mai bună la victorie era a Norvegiei, de 1,40, în timp ce victoria Olandei era cotată cu 4,00! Văzând apoi meciul, în care de fapt Olanda n-a existat, părând să fi terminat handbalul în meciul cu noi, am înţeles că la casele de pariuri, ştiinţa cotelor nu are nimic de a face cu ceea ce se vede live. Vreau să cred că la acest nivel nu e loc de blaturi ordinare, ci doar de hazard şi de mobilizare. Şi pe care cineva ştie cum să le ia în calcul. Oare?